Comisia Europeană și statele membre intră în dezbaterea despre competitivitate și piața muncii cu o radiografie amplă a condițiilor de lucru din Europa, iar concluzia de ansamblu este una mixtă: calitatea muncii s-a îmbunătățit în ultimii 15 ani în aproape toate dimensiunile măsurate, dar persistă decalaje mari de gen, vârstă, ocupație, sector și țară. European Working Conditions Survey 2024, publicat de Eurofound, se bazează pe 36.644 de interviuri față în față în 35 de țări și arată că forța de muncă a UE continuă să crească în pofida declinului demografic, în timp ce job quality este prezentată drept o condiție pentru productivitate, participare mai mare pe piața muncii și competitivitate europeană.

Pe scurt

1. Forța de muncă a UE continuă să crească, în ciuda presiunii demografice, pe fondul participării mai mari a femeilor, lucrătorilor migranți și persoanelor apropiate de vârsta pensionării.
2. Calitatea muncii s-a îmbunătățit în ultimii 15 ani în toate dimensiunile, cu excepția mediului social și a intensității muncii.
3. Ponderea celor care lucrează peste 48 de ore pe săptămână a scăzut de la 19% în 2005 la 11% în 2024.
4. Femeile raportează scoruri mai slabe decât bărbații în majoritatea dimensiunilor calității muncii, iar mediul social și intensitatea muncii s-au deteriorat în cazul lor.
5. 21% dintre angajați nu au nici reprezentare formală, nici reuniuni la locul de muncă unde să își poată exprima punctul de vedere.
6. 29% dintre lucrători spun că nu cunosc măsurile de prevenire a stresului legat de muncă.

Raportul descrie o piață a muncii europeană aflată simultan în expansiune și în transformare. Numărul total al persoanelor ocupate a ajuns la 207,8 milioane în 2024, iar rata ocupării a urcat la 75,8%, cu opt puncte procentuale peste nivelul din 2010. În același timp, populația de vârstă activă s-a redus cu aproximativ nouă milioane între 2009 și 2024. Eurofound arată că această creștere a ocupării a fost susținută în principal de participarea mai mare a femeilor, de creșterea ocupării în grupa 55-64 de ani, de imigrație și de nivelul mai ridicat de educație al forței de muncă. Din 2010, aproximativ 45% din noile locuri nete de muncă din UE au fost ocupate de cetățeni străini. Raportul insistă că această evoluție nu poate fi evaluată doar prin prisma numărului de locuri de muncă. Eurofound plasează explicit calitatea muncii în centrul dezbaterii despre competitivitate, productivitate și sustenabilitatea muncii. Documentul amintește că foaia de parcurs a Comisiei privind locurile de muncă de calitate, publicată în decembrie 2025, și busola competitivității au plasat job quality printre condițiile pentru o participare mai mare la piața muncii și pentru o productivitate crescută. Raportul concluzionează că un nivel mai bun al calității muncii este asociat pozitiv cu implicarea, motivația, încrederea și cooperarea și negativ cu intenția de a părăsi locul de muncă. Datele arată că unele dintre schimbările cele mai vizibile au loc în organizarea muncii și în structura forței de muncă. Aproape trei sferturi din ocupare se află acum în servicii, iar profesioniștii au devenit cea mai mare categorie ocupațională, cu 22,9% din ocuparea totală, față de 14,5% în 2010. În paralel, au scăzut ponderile ocupațiilor manuale, agricole și industriale tradiționale. De asemenea, relația standard de muncă, angajare dependentă, cu normă întreagă și contract permanent, rămâne dominantă, reprezentând 62% în 2024, cu două puncte procentuale peste 2010. Una dintre concluziile importante este că munca în Europa a devenit, în medie, mai puțin expusă unor constrângeri clasice. Ponderea celor care lucrează peste 48 de ore pe săptămână a scăzut de la 19% în 2005 la 11% în 2024. Ponderea celor care lucrează zile de peste 10 ore a coborât de la 37% la 28%. Mediul fizic s-a ameliorat treptat, prin reducerea unor expuneri precum pozițiile dureroase sau obositoare, manipularea de greutăți mari și vibrațiile. Scorul general pentru mediul fizic a crescut atât pentru bărbați, cât și pentru femei. Dar ameliorarea mediului fizic nu înseamnă o reducere uniformă a tuturor riscurilor. Raportul notează creșterea expunerii la temperaturi ridicate, la contact cu substanțe chimice și la materiale infecțioase. Expunerea la temperaturi mari a crescut mai ales ca expunere episodică și afectează în special agricultura, construcțiile, industria și transportul. 34% dintre bărbați și 18% dintre femei spun că sunt expuși la temperaturi atât de ridicate încât transpiră chiar și fără a lucra efectiv, iar autorii leagă această evoluție și de efectele schimbărilor climatice asupra muncii. În același timp, raportul sugerează o mutare a presiunii de la componenta fizică spre intensitatea muncii și riscurile psihosociale. Intensitatea muncii s-a deteriorat per ansamblu între 2010 și 2024, cu o diferență clară între femei și bărbați. Dacă anterior bărbații raportau scoruri mai slabe la acest capitol, în 2024 femeile au ajuns să raporteze intensitate mai ridicată a muncii decât bărbații. Femeile sunt mai expuse muncii în ritm rapid, întreruperilor frecvente și cerințelor emoționale, în mare măsură pentru că sunt supra-reprezentate în profesii cu interacțiune intensă cu publicul, cum sunt sănătatea, educația și serviciile. Mediul social la locul de muncă este celălalt domeniu în care progresul nu se vede. Scorul general al mediului social a scăzut cu un punct între 2010 și 2024 și a scăzut cu două puncte pentru femei, ceea ce a lărgit diferența de gen în favoarea bărbaților. Femeile raportează într-o măsură mai mare comportamente sociale adverse, iar tinerii și unele sectoare publice sunt deosebit de expuși. În luna anterioară sondajului, 11% dintre lucrători au raportat abuz verbal, 7% comportamente umilitoare, 5% amenințări și 2% atenție sexuală nedorită. În ultimele 12 luni, 4% au raportat hărțuire sau bullying, 2% cyberbullying și 2% violență fizică. Sectoarele cele mai afectate de diverse forme de comportament social advers sunt sănătatea, educația, administrația publică și transportul. Dimensiunea de gen străbate aproape toate capitolele raportului. În medie, bărbații au scoruri mai bune decât femeile la venituri, perspective, competențe și autonomie, intensitatea muncii și mediu social, în timp ce femeile au scoruri mai bune la calitatea timpului de lucru și mediul fizic. Diferențele cele mai mari rămân la venituri și mediul fizic. Raportul arată și că segregarea de gen persistă puternic: doar 23% dintre lucrători activează în locuri de muncă echilibrate din punct de vedere al genului, iar aproape două treimi dintre angajați au un șef bărbat. Deși proporția celor care raportează o șefă a crescut de la 27% în 2000 la 35% în 2024, progresul rămâne limitat. Raportul documentează și alte forme de inegalitate. Tinerii sub 30 de ani au scoruri mai slabe decât lucrătorii între 30 și 64 de ani în majoritatea dimensiunilor calității muncii, cu excepția mediului social. Lucrătorii născuți în străinătate, în special cei din prima generație, au scoruri mai slabe la perspective și competențe și autonomie, iar veniturile sunt mai mici atât pentru migranții din prima generație, cât și pentru cei din a doua, comparativ cu nativii. De asemenea, cei cu limitări de sănătate raportează scoruri mai slabe în toate dimensiunile, iar raportul arată clar că adaptarea locului de muncă la nevoile acestora îmbunătățește semnificativ calitatea muncii. Un alt mesaj puternic este că muncitorii din ocupațiile în care există lipsă de personal tind să aibă condiții mai slabe în mai multe dimensiuni. Tabelul dedicat ocupațiilor cu deficit de forță de muncă include medici, asistente și moașe, bucătari, finisori în construcții, sudori, electricieni, lucrători în industria alimentară și șoferi de camioane și autobuze. În multe dintre aceste ocupații, scorurile pentru competențe și autonomie, timp de lucru, venituri sau mediu fizic sunt sub media UE. Raportul sugerează astfel că deficitul de personal nu este doar o problemă de volum al forței de muncă, ci și una de atractivitate și calitate a muncii. În materie de reprezentare și voce la locul de muncă, rezultatele arată o Europă foarte inegală. 21% dintre angajați nu au nici reprezentare colectivă, nici reuniuni regulate unde să își poată exprima punctul de vedere, iar încă 11% au reuniuni, dar fără reprezentare colectivă. Absența simultană a reprezentării și a întâlnirilor este mult mai frecventă în agricultură, comerț și ospitalitate și construcții decât în administrație publică, educație sau servicii financiare. Dimensiunea locului de muncă contează puternic: 85% dintre angajații din unități mari spun că au sindicat, consiliu de întreprindere sau structură similară, față de doar 25% în micro-unități. Raportul surprinde și transformarea digitală a muncii. Peste 70% dintre lucrători folosesc computere, laptopuri, tablete, smartphone-uri sau alte dispozitive digitale mobile cel puțin un sfert din timpul de lucru, față de 55% în 2015. Generative AI este folosită la muncă de 12% dintre lucrători, cu rate mai mari în Luxemburg, Suedia, Belgia și Danemarca și mai mici în Grecia, Italia, Portugalia și România. Managementul algoritmic rămâne minoritar la nivel agregat, dar apare mai frecvent în servicii financiare, transport și în ocupații clericale. 16% dintre lucrători spun că un program informatic le alocă sarcini într-o măsură mare sau oarecare, 10% că programul le stabilește programul de lucru și 18% că performanța le este monitorizată informatic. Un capitol important privește competențele. În 2024, 13% dintre lucrători se consideră subcalificați pentru a face bine față sarcinilor, în timp ce 30% se consideră supracalificați. Supraîncadrarea în competențe este deosebit de ridicată în România, unde ajunge la 44%, iar subcalificarea este foarte mare în Austria, unde atinge 29%. Raportul arată că atât subcalificarea, cât și supracalificarea sunt asociate cu rezultate mai slabe în sănătate și bunăstare și cu o probabilitate mai mare ca angajatul să ia în calcul plecarea din actualul job. În ceea ce privește echilibrul muncă-viață privată, tabloul este relativ favorabil la nivel de ansamblu. 83% dintre lucrători spun că programul lor de lucru se potrivește bine sau foarte bine cu angajamentele familiale și sociale. Dar acest echilibru este susținut în continuare de un volum foarte inegal de muncă neremunerată între femei și bărbați. Femeile preiau în mod disproporționat îngrijirea copiilor, îngrijirea rudelor și munca domestică. 96% dintre femei spun că fac regulat treburi casnice, față de 73% dintre bărbați, iar femeile dedică aproape dublu timp acestor activități față de bărbați. Tot în zona timpului de muncă, raportul arată o schimbare de preferință. Deși 56% dintre lucrători spun că ar dori să lucreze același număr de ore ca în prezent, ponderea celor care ar prefera să lucreze mai puțin a crescut de la 27% în 2015 la 33% în 2024. Preferința este mai accentuată la bărbați decât la femei și este puternic legată de orele efectiv lucrate și de venit. Cei care lucrează foarte mult sunt mult mai predispuși să spună că vor mai puține ore, iar cei cu venituri mai mari sunt, la rândul lor, mai predispuși să prefere reducerea timpului de lucru. Raportul documentează și o vulnerabilitate persistentă în zona sănătății și securității la locul de muncă. 26% dintre lucrători spun că sănătatea lor este în pericol din cauza muncii. 14% se declară insuficient informați cu privire la riscurile de sănătate și securitate la locul de muncă, iar 29% nu cunosc măsurile de prevenire a stresului profesional. Totodată, 31% declară că au lucrat în timp ce erau bolnavi în ultimele 12 luni sau de la începerea actualului loc de muncă, fenomenul fiind mai frecvent la femei și mai ales la cei care lucrează de acasă. Raportul atinge și subiecte rar tratate în astfel de evaluări generale, precum adaptarea muncii la probleme de sănătate cronice și acomodarea menstruației dureroase sau a simptomelor menopauzei. 17% dintre cei cu limitări moderate și 23% dintre cei cu limitări severe spun că au nevoie de acomodare, dar nu o primesc, iar între 34% și 36% spun că o primesc doar parțial. Pentru sănătatea femeilor, aproape jumătate dintre respondenți afirmă că angajatorii nu oferă astfel de acomodări, iar peste o treime spun că nici nu știu dacă ele există. În ansamblu, raportul Eurofound susține ideea că Europa are o piață a muncii mai mare și, în multe privințe, mai bună decât în trecut, dar nu și una egal distribuită. Câștigurile se văd în reducerea orelor excesive, în mediul fizic mai sigur și în creșterea ocupării, însă presiunile s-au mutat spre intensitatea muncii, stres, mediu social și inegalități persistente între sexe, sectoare, ocupații și țări. Documentul insistă că politicile viitoare nu pot urmări doar rata ocupării, ci trebuie să țină cont de toate cele șapte dimensiuni ale calității muncii și de diferențele dintre grupurile de lucrători. European Working Conditions Survey 2024 este una dintre principalele instrumente de măsurare a calității muncii în Europa și vine într-un moment în care Comisia Europeană leagă tot mai direct condițiile de muncă de competitivitate, tranziția verde și digitală și sustenabilitatea pieței muncii. Raportul invocă explicit Pilonul european al drepturilor sociale, foaia de parcurs privind locurile de muncă de calitate, dezbaterea despre viitorul competitivității și necesitatea de a adapta standardele de muncă la transformările economice și tehnologice. Documentul mai arată că îmbunătățirea condițiilor de muncă nu este tratată doar ca obiectiv social, ci și ca instrument pentru participare mai mare la muncă, productivitate, inovație, retenție și susținerea unei vieți profesionale mai lungi într-o Europă cu populație în îmbătrânire. În această logică, job quality apare ca o temă transversală care leagă politica socială, piața muncii și strategia economică a Uniunii.