Si sa imi ramana, dupa minunata tranzactie, si ceva maruntis pentru viata de zi cu zi. Am pornit temerara la usile agentiilor, am navigat in lung si in lat site-urile de imobiliare si am ajuns la senzatia ca sunt venita din alta dimensiune. Ori este o gluma sinistra pusa la cale pe seama mea de intregul univers, ori romanii au atat de multi bani incat nu se mai sfiesc sa arunce cu sutele de mii de euro pentru a-si cumpara... o chicineta.

Am fost acum doua zile sa vizionez un apartament de doua camere, undeva la 1 Mai. Inainte sa spuneti ca sunt asupritor de neam, familie de boieri pentru ca indraznesc sa tanjesc la asemenea cartiere regale, va spun ca anuntul pe site era de 99.000 de euro. Ma vad cu agentul imobiliar, care imi spune senin ca pretul a crescut putin... “Am decis sa il urcam la 100.000”. La o adica, ce sunt o mie de euro... salariul minim pe economie, nu? Cer sa vad apartamentul. Era la mansarda, 45 mp, SEMIdecomandat. Stiti care este, de fapt, tragedia? Sunt convinsa ca se va gasi cineva care sa cumpere si acea cutie de chibrituri. Vorbim de sute de mii de euro ca de guma de mestecat. Imi spune agentul ca asa este piata, orice oferta “mai acatarii” se da in aceeasi zi. Ce inseamna, domnilor, oferta acatarii? Un garaj de 500.000 de euro? Iminenta mutare a redactiei la Casa Presei Libere m-a facut sa ma gandesc si la varianta de a-mi cauta ceva de inchiriat. Maaaaaaaaare greseala. Zona 1 Mai? 400-500 de euro pentru o garsoniera.

Culmea este ca, vrand sa aprofundez fenomenul - jurnalistul din mine, iata!! - am inceput sa studiez vanzari/inchirieri si in alte zone. O parada de preturi care incepeau, in cel mai bun caz, cu trei, dar cel mai des cu patru-cinci, urmat de doua zerouri, m-a atacat, inundat si aproape disperat, indiferent de zona vizata. Acum vreo doua zile, Dinu Patriciu spunea, profetic, ca piata imobiliara va cadea in maximum o luna. Eu, una, prefer sa il cred, decat sa mananc paine si apa niste ani - fara numar, fara numar - pentru ca nu am reusit sa imi insusesc vorba din popor ca nu e prost cine cere, ci cel care da.