Misiunea lui Hüsch a început în 1968 şi s-a încheiat odată cu prăbuşirea regimului comunist, în 1989. Sarcina sa oficială, venită din partea guvernului de coaliţie (CDU-SPD) în fruntea căruia se afla cancelarul Kurt Georg Kiesinger, era de a negocia cu România plecarea etnicilor germani.
În douăzeci de ani, la conducerea RFG s-au succedat mai multe coaliţii de guvernământ (SPD/FDP şi CDU/FDP), dar activitatea lui Heinz-Günther Hüsch a rămas aceeaşi; semn că indiferent de culoarea politică a cabinetului, comanditarul acestuia - iniţial Ministerul Federal pentru Refugiaţi şi Expulzaţi (desfiinţat în 1969) şi după aceea Ministerul Federal de Interne - a fost mulţumit de serviciile sale.
Partenerii săi de negocieri erau întotdeauna oamenii securităţii, iar caracterul acestor "tranzacţii" era strict secret. La cea mai mică scurgere de informaţii, regimul comunist de la Bucureşti ameninţa atât cu întreruperea negocierilor, cât şi cu sistarea plecărilor.
Dr. Heinz-Günther Hüsch Prima înţelegere scrisă, cu valabilitate de un an, s-a semnat în 1969 la Stockholm. România şi-a luat angajamentul să acorde permisiunea de ieşire din ţară a cel puţin trei mii de etnici germani, iar Germania Federală să plătească pentru fiecare în parte. Pe cap de emigrant cu studii superioare încheiate, regimul comunist primea 10.000 de mărci germane.
Fiecare student valora circa 5.000 de mărci, iar fiecare "caz normal" era răscumpărat de statul german contra sumei de 1.700 de mărci. Tot în capitala Suediei a fost semnat şi cel de-al doilea acord, valabil pe o perioadă de patru ani. Următoarele înţelegeri scrise au urmat modelul primelor două, cu menţiunea că perioada a fost extinsă la cinci ani, eşantioanele mărite, iar sumele de răscumpărare s-au majorat (între 1.800 şi 11.000 de mărci germane pe cap de persoană).
Citeste mai departe pe Deutsche Welle
Acest articol nu reprezintă consultanță financiară.
Newsletter zilnic money.ro
BET, curs valutar, știrea zilei — în 2 minute, înainte de 7:00.
