„Este mai bine să ai aproximativ dreptate decât să greșești cu precizie.”
— John Maynard Keynes, atribuit pe baza scrierilor sale economice
Economistul care a jucat la bursă cu banii lui
Keynes nu a fost doar teoreticianul care a redesenat gândirea macroeconomică după criza din 1929. A fost și un investitor activ, care a gestionat portofoliul colegiului King's de la Cambridge timp de peste două decenii. A pierdut aproape tot în crahul din 1929, apoi și-a reconstruit averea printr-o abordare mult mai concentrată și mai răbdătoare. Fraza asta despre precizie vine din felul lui de a gândi: matematician de formație, dar suficient de onest încât să recunoască limitele calculului atunci când e vorba de viitorul incert al piețelor.
Ideea nu îi aparține exclusiv, unele variante circulă și în logica lui Aristotel. Dar Keynes a transformat-o în principiu de investiție. Un model care îți spune că o companie valorează exact 47,32 lei pe acțiune e mai periculos decât unul care îți spune că valorează cam între 40 și 55. Falsa precizie te face să crezi că știi mai mult decât știi de fapt.
De ce foaia de calcul te poate minți
Trăim într-o epocă în care oricine deschide un Excel poate construi un model DCF cu zeci de rânduri și proiecții pe zece ani. Problema e că fiecare celulă se sprijină pe o ipoteză, iar ipotezele multiplicate între ele produc un rezultat care pare riguros, dar e de fapt o construcție fragilă. Schimbi rata de creștere cu un procent și valoarea finală sare cu 30%. Cine se lasă hipnotizat de cifra finală uită cât de mult depinde ea de presupuneri.
