Hotararea decisiva creeaza un precendent prin care, daca deciziile antitrust ale Comisiei sunt rasturnate de curtile europene, Comisia va fi obligata sa despagubeasca firme pentru pierderile provocate de acele decizii.
In februarie 2001, Schneider Electric a cerut aprobarea Comisiei pentru a fuziona cu Legrand, proprietara unei firme de echipamente electrice de joasa tensiune. Asteptand decizia, Schneider a achizitionat Legrand in luna august a aceluiasi an. Cu toate acestea, Comisia a blocat fuziunea in octombrie, declarand ca este anti-competitiva si incompatibila cu piata comuna din mai multe motive. Din moment ce Schneider achizitionase deja 98% din actiunile Legrand, Comisia a decis in ianuarie 2002 ca Schneider trebuie sa se lipseasca de Legrand.
Instanta. Schneider a contestat decizia in fata Curtii de Prima Instanta, care a anulat-o in octombrie 2002. Proceduri problematice: CFI a respins analiza economica de la baza deciziei Comisiei si, mai important, a admonestat Comisia pentru ca si-a bazat decizia pe obiectii nementionate in "declaratia de obiectii" initiala, prezentata celor de la Schneider. CFI a argumentat ca, prin aducerea unor obiectii pe care Schneider nu le-a anticipat, Comisia a violat dreptul companiei de a se apara.
Pierderea Legrand: Comisia a redeschis a doua zi procedura de fuziune. Cu toate acestea, a continuat sa isi exprime dubiile. Tensiunea intre cele doua companii fiind in crestere, Schneider a vandut pachetul detinut la Legrand cu pierderi semnificative, in decembrie 2002.
Cererea de compensare: In 2003, Schneider a prezentat in fata CFI un al doilea caz, cerand despagubiri pentru pierderile provocate de decizia Comisiei - inclusiv 1,66 miliarde de euro (2,29 miliarde de dolari) pierduti prin renuntarea la Legrand. Intrebarea era daca si in ce conditii Comisia ar putea fi fortata sa compenseze companii pentru pierderile provocate de decizii incorecte.
Hotarare costisitoare: Saptamana trecuta, CFI a decis ca Schneider va primi despagubiri de la Comisia Europeana, acestea incluzand atat costurile provocate de repetarea procedurii de fuziune, cat si pentru o parte a pierderilor suferite in urma renuntarii la Legrand, suma urmand a fi stabilita de un expert independent. Desi Comisia poate face apel in termen de doua luni, rareori aceasta a contestat deciziile CFI si urmeaza sa anunte daca o va face in acest caz. Decizia deschide noi perspective, facand Comisia vulnerabila in fata cererilor de despagubire pentru decizii incorecte, dar ridica plafonul responsabilitatii la un nivel destul de inalt.
Companiile nu vor avea drept automat la despagubiri daca deciziile privind fuziuni ale Comisiei sunt anulate. Mai degraba, CFI a subliniat responsabilitatea Comisiei pentru erorile "grave si evidente" din deciziile luate.
In ultimii cinci ani, CFI a emis o serie de decizii, solicitand o mai mare rigoare din partea Comisiei in analizarea cazurilor antitrust sau de fuziune. In 2002, pe langa decizia privind Schneider, CFI a mai anulat alte doua veto-uri pentru fuziuni. In iulie 2006, CFI a anulat decizia Comisiei de aprobare a fuziunii Sony-BMG, fiind prima oara cand CFI a inversat aprobarea unei fuziuni. Din nou, analiza Comisiei era deficienta.
Raspuns. Infrangerile Comisiei la CFI, din anul 2002 incoace, au creat presiune pentru revizuirea politicilor de control al fuziunilor, pe doua fronturi:
Analiza economica: CFI a presat Comisia sa prezinte argumente teoretice mai clare si dovezi mai convingatoare pentru evaluarile impactului fuziunilor propuse. Comisia a facut eforturi pentru a clarifica analiza economica, de exemplu prin publicarea de ghiduri de evaluare a fuziunilor orizontale.
Proceduri mai stricte: CFI a explicat ca va anula deciziile Comisiei ori de cate ori acestea nu vor respecta regulile de procedura. De exemplu, Comisia trebuie sa expuna orice ingrijorare cu privire la o eventuala fuziune in declaratia initiala a obiectiilor si trebuie sa permita partilor sa studieze dovezile pe care Comisia le utilizeaza pentru sustinerea cazului.
Perspective. Impactul deciziei este semnificativ, dar limitat ca sfera de actiune.
Precedent important: My Travel (fosta Airtours) are un caz ce asteapta sa fie judecat de CFI cu privire la pierderile provocate de blocarea injusta a fuziunii cu First Choice. Cazul Schneider este posibil sa serveasca drept precedent.
Pe termen scurt: Totusi, din moment ce, pana in prezent, putine decizii de fuziune au fost anulate, sunt putine companiile care vor cere despagubiri sub precedentul Schneider. Astfel, decizia CFI nu va duce la o avalansa de revendicari in viitorul apropiat.
Pe termen lung: Posibilitatea unei raspunderi de miliarde de euro in compensatii pentru decizii gresite ale Comisiei va determina o mai mare atentie in examinarea fuziunilor. Procesul de evaluare va fi mai lung, analiza economica mai riguroasa, iar rationamentul teoretic mai clar - toate acestea din interesul de a se apara de viitoare procese.
Acest articol nu reprezintă consultanță financiară.
Newsletter zilnic money.ro
BET, curs valutar, știrea zilei — în 2 minute, înainte de 7:00.
