Constatarea lor este ingrijoratoare: de unde intentia statului a fost de a stimula elevii din familii cu venituri mici sa invete, oferindu-le aceleasi instrumente de educare ca si celor mai favorizati economic, demersul a provocat, de fapt, un dezastru. Astfel, timpul dedicat lectiilor a scazut, in medie, cu 2,3 ore pe zi, media notelor scolare a scazut, perioada de somn s-a redus cu 27 de minute, numarul celor care isi doresc sa urmeze cursurile unei facultati e mai mic cu 13%.
Daca scriam pentru vreun tabloid, as fi aratat cu degetul catre Ministerul Educatiei, care coordoneaza programul Euro200 si as fi tipat ca nu asigura si consiliere pentru... dar ce scriu eu aici?
Problema este in terenul parintilor. Si tine de educatie. Educatia parintilor. Spun cei doi profesori: 70% din copii folosesc aceste computere “educationale” exclusiv pentru jocuri si numai 20% mai acceseaza aplicatiile educationale cel putin odata pe saptamana. Ceea ce ma face sa spun: dragi parinti, sunteti praf!
Ce avem aici? Un dezinteres flagrant al parintilor fata de modul in care copii lor se pregatesc pentru viitor. Ce ofera un asemenea computer, dotat cu software educational, unui elev de gimnaziu? Posibilitatea de a-si forma un orizont cultural un pic peste medie sau macar peste nivelul parintilor, posibilitatea de a-si forma deprinderi si aptitudini care sa-i confere un start mai avantajos in cursa pentru un loc de munca mai bine platit si, deci, pentru un loc mai bun in societate.
Adica ar putea deveni, poate nu dezvoltatori de software - un fel de “muncitor calificat” in bransa -, ci ingineri, medici sau orice altceva, dar cu facultate, pentru ca, zilele acestea, computerul este unealta omniprezenta pe care o folosesc toti, cel putin pentru a coresponda. Soselele, fabricile, casele, mai toate, practic, se proiecteaza pe computer. “Computerul” a incetat deja sa mai fie o meserie in sine. Ce aleg insa copiii, sub atentul dezinteres al parintilor lor? Dezvoltarea aptitudinilor de manevrare a mouse-ului in vreun joc de simulare sau combat, consumarea timpului cu... “nimic” si descalificarea inca dinaintea startului pentru locul ala mai bun in societate.
Isi limiteaza orizontul cultural si profesional, si chiar pe cel social, se transfera in lumea virtuala, trateaza cu superficialitate lumea reala, unde intrebarea de baza este “ce stii sa faci?” si isi sporesc sansele de a deveni generatia urmatoare... de capsunari.
Tehnologia informatiei nu este un panaceu universal. Este un banal instrument, ca o masina, care te poate duce din punctul A in punctul B fara probleme, sau te poate ucide, daca faci manevre gresite. Consumat aiurea de copii, “computerul” are efecte adverse: e ca si cum ai merge cu masina din copac in copac. Numai ca nu s-a inventat inca un SMURD care sa te scoata din fata monitorului.
