Adică o creştere a numărului de furturi indică o creştere a economiei. Potrivit National Retail Federation, marfa “pierdută” de retailerii americani a valorat 37 de miliarde de dolari în 2010, faţă de doar 33,5 miliarde în 2009.
Studiul arată că cel mai mare hoţ din raft nu este clientul, ci chiar angajatul magazinului.
"De foarte multe ori furtul vine din interiorul firmei," spune Jim Angel, profesor de finanţe la the McDonough School of Business din Georgetown University.
Când economia suferă, angajaţii sunt concentraţi pe păstrarea jobului, spune Richard Hollinger, profesor de criminologie la Universitatea din Florida şi unul din autorii studiului citat.
Angajaţii nu se gândesc la furturi atunci când până şi posturile cu salarii minime sunt răzleţe în retail. "Când economia merge prost, angajaţii sunt atât de îngrijoraţi de viitor, de familie şi de plătit ratele încât realizează importanţa unei surse stabile de venit”, spune Hollinger.
Furturile au scăzut dramatic în 2007, când în SUA începea criza. Pe măsură ce economia americană şi-a revenit a urcat şi numărul furturilor. Angajaţii s-au simţit tot mai în siguranţă şi au început să-şi asume riscuri mai mari.
Ar mai fi un motiv. Pe măsură ce vânzările cresc, angajatul prost plătit observă că firma şi-ar putea permite să-i mărească salariul, însă ea rămâne cu cheltuielile de criză. Atunci îşi ia singurplusul care crede că i se cuvine.
