Pe 4 iulie, activişti suedezi au paraşutat în Belarus sute de ursuleţi de pluş, purtători de mesaje pro-democraţiei: o iniţiativă menită să atragă atenţia asupra încălcării libertăţii de expresie în ţara lui Alexandr Lukaşenko.
În replică, autorităţile de la Minsk l-au expulzat pe ambasadorul suedez, iar patru zile mai târziu, miercuri, au fost trimişi acasă toţi diplomaţii din ţara scandinavă. Ministrul de Externe de la Stockholm, Carl Bildt, a declarat că fobia preşedintelui Lukaşenko faţă de drepturile omului a a atins apogeul. Impasibil, liderul belarus, reales în decembrie 2010 cu 80 la sută din voturi - în cadrul unui scrutin foarte contestat - a spus că restabilirea unor relaţii normale cu Suedia depinde de angajamentul acesteia că va respecta principiile internaţional recunoscute de respect reciproc şi egalitate suverană între state.
The Economist remarcă însă că această fermitate afişată de Lukaşenko nu poate oculta fisurile apărute pe frontul intern, unde preşedintele ar reuşi cu greu să adune 20 la sută din opiniile favorabile ale cetăţenilor. Ce-ar fi dacă mâine opozanţii din Belarus vor reuşi să se organizeze asemeni celor din Rusia, principalul aliat al regimului de la Minsk, se întreabă International Business Times. Care şi răspunde: ar fi că ultimul dictator din Europa ar avea motive de îngrijorare, mult mai serioase decât nişte inofensivi ursuleţi de pluş.
