Datorită deschiderii foarte mari şi a lipsei de coloane sau stâlpi, staţia Titan este una dintre cele mai impresionante din totalul de 49, cât număra reţeaua de metrou bucureșteană. Dincolo de grandoare chiar şi tehnica folosită la construcţia ei a fost una specială. În 1977 şantierul a putut lua fiinţă abia după ce inginerii romani au venit cu o soluţie de pionierat pentru vremea respectivă. Pentru realizarea staţiei de metrou a fost nevoie de îngheţarea solului, operaţiune realizată cu ajutorul unei impresionante instalaţii cu amoniac.
În 1985 staţia Titan devine funcţională cu un design unic pentru București: o boltă fără niciun punct de susţinere intermediar care duce la o deschidere foarte mare. De atunci şi până în prezent imaginea acesteia a rămas aceeaşi. Însă cu ajutorul programelor pe calculator, câţiva vizionari au reuşit să-i dea o nouă faţa: bolta acoperită printr-o membrană “găurită” luminată indirect, panouri de informare şi scaune ergonomice regândite în ton cu designul stației.
