De fapt, ca să fim foarte corecți, e vorba de mai multe businessuri pe care le controlează președintele Asociației Oamenilor de Afaceri: două fonduri de investiții, producție de plastic și coloranți pentru industria plasticului, servicii educaționale și imobiliare. În total, businessuri cu o cifră de afaceri în următorii ani de circa 60 de milioane de euro. „Îmi place sau nu, dar este obiectiv că generația mea nu mai poate acoperi totul singură“, spune Florin Pogonaru (58 de ani), fără umbră de regret în glas. Și continuă relatând cu mândrie că „o mare parte din business nu ar fi existat dacă nu era Andrei, mai exact partea de fonduri de investiții“. Admite că, dacă ar pleca fiul său din companie, l‑ar lăsa cu o problemă „cât toate zilele“.
FONDURI PENTRU FONDURI. Este vorba de Romania Equity Partners (un fond care are 30 de milioane de euro) și Business Capital for Romania (15 milioane de euro). Primul a fost lansat în 2008 și are investiții în real estate – despre care însă Andrei Pogonaru (27 de ani) nu dorește să dea detalii – iar al doilea a fost concretizat pe 1 martie a.c. și este un fond destul de original pentru România. Mai exact, cel de‑al doilea fond, care are în spate nume importante ca Erste, dar și investitori privați internaționali, va investi în companii care accesează fonduri europene și au nevoie de cofinanțări.
Business Capital for Romania este unul din puținele fonduri de acest tip de pe piața locală, însă familia Pogonaru are experiența Euroaptitudini, firmă care a accesat în ultimii trei ani mai multe finanțări europene, unele dintre ele în parteneriat cu Camera de Comerț a Austriei.
Prin Euroaptitudini, Pogonaru a adus în România o serie de francize de training, dintre care cea mai cunoscută este ECDL (European Computer Driving Licence – Permisul European de Conducere al Calculatorului), care are acum la nivel local aproximativ 450 de francizați. Și pe lângă asta, povestește Andrei Pogonaru, un alt motiv care a stat la baza lansării acestui fond a venit dintr‑un eșec de a obține o finanțare de la European Investment Bank. „A fost inițiativa lui Andrei și relațiile mele pe piețele internaționale, dar el a fost forța care a zis tot timpul: «Trebuie să facem, nu se poate să nu facem, nouă de ce să nu ne iasă?»“, spune Florin Pogonaru. Și iată că și al doilea fond, în ciuda dificultăților din piață, este pus pe picioare, iar acum cei doi antreprenori caută companii în care să investească.
„A fost presant. E greu să stai în întâlniri cu investitorii și să‑ți dai seama din prima că ei n‑au nici o intenție să investească în România. E ușor umilitor“, își amintește Andrei, mai ales că, practic, la nivelul la care ajunseseră afacerile familiei, nu era nevoie de asta.
RETRAGERE? „Trebuie să existe cineva cu ideea și care să te împingă de la spate“, spune Florin Pogonaru despre „aripa tânără“ din business și din familie, mărturisind că își planificase ca până la 60 de ani să fie extrem de activ și apoi să se oprească. Acum însă, datorită lui Andrei, pragul de vârstă a fost modificat, iar activele familiei, pe care avea tendința să le lase să lenevească, au fost puse la treabă. „Eu stăteam liniștit până să vină Andrei, într‑un sediu din Piața Amzei“, relatează Pogonaru, detaliind că nu doar sediul companiei s‑a schimbat după reîntoarcerea lui Andrei acasă, în 2008. Andrei a plecat în Marea Britanie la vârsta de 15 ani, și a făcut liceul și facultatea de matematică în Londra. Ulterior, a lucrat ca analist la mai multe fonduri de investiții, dar și în cadrul Erste Bank. „Chiar și pe atunci, când veneam acasă în vacanță, vorbeam despre afaceri“, spune Andrei, explicând că, și dacă ar fi rămas în Marea Britanie, tot în zona de business ar fi rămas. Ce‑i drept, fără sabia cu două tăișuri a numelui pe care îl poartă.
„Aici, ca fiu al cuiva, dacă nu ai o încredere în tine ieșită din comun, vei avea impresia că toate realizările tale se datorează numelui tău – chit că ai pornit o afacere și ai vândut‑o“, spune Andrei Pogonaru, care a învățat în timp că încrederea în sine vine din interior și că nu trebuie să se lase judecat de alții. Acum, a început să vadă partea bună a numelui pe care îl poartă, adică ușile care i se deschid la auzul acestuia. Și când s‑a întors, nu doar că a schimbat sediul companiilor – care se află acum într‑o clădire modernă de birouri de pe Calea Victoriei – dar a reînviat și spiritul antreprenorial al tatălui său. „Puteam să o ținem așa și să perfecționăm lucrurile pe care le aveam deja, de ce ar mai fi simțit tata nevoia să impresioneze alți investitori sau să se extindă? Eu am venit cu nevoia de a ne extinde și a avea o instituție financiară la nivelul Londrei...“, spune Andrei, detaliind că, după ce s‑a întors, a pus bazele unei mici companii de servicii de telefonie mobilă, good.bee, pe care a vândut‑o ulterior către BCR.
GENERAȚII DIFERITE. Revenind la activele deja existente, ele sunt privite diferit de cele două generații de antreprenori. „Generația mea, care a pornit de la zero, vine și spune că activele acelea, chiar dacă stau acolo, stau bine. Generația lui Andrei vine și îmi face calculul: «Aceste active imobilizate pierd atât, pentru că nu sunt exploatate la maxim. Nu te bucura că le‑ai făcut, trebuie să le pui să munceasc㻓, spune Florin Pogonaru. Concret, este vorba de activele unei companii în care familia deține o participație importantă. Andrei era de părere că fabrica trebuie mutată cât mai repede, deoarece oportunitatea de a debloca banii blocați acolo este extrem de importantă. Iar tatăl său este de părere că „cel mai ușor este să stârnești conflicte și cel mai greu este să provoci consensuri“. Pe de altă parte, Florin Pogonaru a învățat de la fiul său că uneori conflictul este o fază necesară pentru a ajunge la consens – așa cum s‑a întâmplat cu mutarea fabricii.
Până la urmă, cu conflict sau cu consens, cei doi antreprenori au ce învăța unul de la celălalt, iar afacerile au numai de profitat din asta. Chiar dacă colaborarea nu e totdeauna simplă.
Revenind la afacerile create de Andrei, tatăl său relatează o întâmplare care l‑a marcat. Într‑o seară în care trebuia să facă un raport despre fonduri, Andrei întârzia, era la alte întâlniri, iar el, nervos, i‑a spus că se duce a doua zi la Amsterdam fără el. „Andrei a insistat să meargă și el, parcă îi era frică că nu o să mă descurc singur. Ca tată, să vină să‑ți spună copilul așa ceva, prima reacție e să te enervezi... Am luat‑o ca pe «Uite ce mă învață ăsta pe care îl duceam la grădiniță». Dar a doua zi, adevărul a fost că, dacă nu-l aveam cu mine, ar fi fost mult mai greu“. Pentru că în final nu a fost o întâlnire între un român conservator și „niște cowboy olandezi“ – după cum îi descrie cu umor Florin Pogonaru – ci o întâlnire de afaceri între parteneri egali.
Afacerile familiei Pogonaru
Florin, Andrei și Georgiana Pogonaru dețin sau au deținut participații în mai multe companii, ale căror venituri totale vor ajunge în următorii ani la circa 60 de milioane de euro.
1 Prodplast. Companie de producție de ma
se plastice, în care familia Pogonaru este acționar principal, cu 33%. Activele imobiliare ale companiei (terenuri în București) au fost separate în 2008, în firma Prodplast Imobiliare, fiind evaluate la circa 45 de milioane de euro, în prezent existând disensiuni între acționari cu privire la utilizarea activelor.
2 ROMCOLOR 2000. Companie specializată în producția de coloranți și aditivi pentru mase plastice.
3 EUROAPTITUDINI. Companie care a adus în România mai multe francize educaționale, printre care și ECDL, și care are un parteneriat cu WiFi, o instituție de training aparținând Camerei de Comerț și Industrie a Austriei.
4 ROMANIA EQUITY PARTNERS. Fond de investiții de circa 30 de milioane de euro, inițiat în 2009, cu investiții în piața de real estate locală.
5 BUSINESS CAPITAL FOR ROMANIA. Fond de investiții de circa 15 milioane de euro, lansat în martie a.c., cu investiții în companii care accesează finanțări europene.
6 GOOD.BEE. Companie de „mobile payment“, a dezvoltat o aplicație ce operează transferuri bancare prin intermediul telefonului mobil. Compania a fost vândută către BCR în toamna lui 2010.
