Prin deceniul şapte al secolului trecut a avut loc o mare şedinţă a Comitetului Politic Executiv al C.C. al P.C.R. (celebrul CEPEX). O şedinţă strict secretă în cadrul căreia se făcea bilanţul unei acţiuni de anvergură, iniţiată şi condusă de „cel mai iubit fiu al poporului român", tovarăşul Nicolae Ceauşescu: se analiza „rodul" activităţii ministerelor, dar şi a celor 300 de agenţi secreţi trimişi peste hotare, în ţă-rile cele mai dezvoltate - Germania, Japonia, Anglia, Franţa şi, desigur, SUA - cu sarcini pre-cise de a fura tehnologii de vârf, care aveau apoi să fie transpuse în România.
Astfel că, graţie lui Mihai Ioan Pacepa, spionul care a condus DIE şi apoi a „defectat" prin refugiul său în SUA, dar care, alături de Nicolae Ceauşescu, a coordonat, mai mulţi ani, a acestă acţiune de spionaj, aflăm nişte amănunte de, vorba românului, „te doare capul".
Nicolae Ceauşescu a încercat să adoarmă conştiinţa celor din CEPEX. El afirma cu nonşalanţă că, din punct de vedere etic, nu trebuie să-şi facă scupule, căci nu este vorba decât de însuşirea unor produse realizate de prole-tarii lumii, dar de ale căror bene-ficii profită mari exploa-tatori capitalişti.
