Potrivit art. 16, administrarea speciala presupune ca o societate comerciala controlata de statul roman, prin AVAS, ADS, OPSI sau o autoritate locala, este oficial lansata la privatizare, si astfel beneficiaza de reesalonarea datoriilor si de suspendarea executarii silite. In plus, societatea comerciala aflata in administrare speciala poate beneficia de conversia datoriilor in actiuni, precum si de ridicarea tuturor sarcinilor care greveaza asupra activelor sale. Administrarea speciala opereaza pana la data privatizarii, asa incat, dupa ce compania este vanduta, nu mai conteaza ce se intampla.
Art. 16 din Legea nr. 137/2002 incalca legislatia romana cu privire la concurenta. Cu atat mai mult, aceasta prevedere este in vadita contradictie cu dispozitiile art. 87 si 88 din Tratatul de la Roma, care a fost semnat de Romania pentru a deveni membra a Uniunii Europene. Niciuna dintre conditiile enumerate de art. 16 din Legea nr. 137/2002 nu se incadreaza in cazurile de acordare a ajutorului de stat incluse in art. 87 pct. 2 si 3 din Tratat.
In perioada 2002-2006, sute de societati comerciale din portofoliul AVAS si aflate intr-un faliment nedeclarat au beneficiat de reesalonarea datoriilor si de suspendarea executarii silite in detrimentul creditorilor, indiferent cine erau acestia. Sunt cazuri notorii de companii care au beneficiat de masura administrarii speciale, fara niciun folos economic, asa cum sunt Oltchim sau Nitramonia Fagaras. Si astazi acestea sunt falimentare sau au disparut. Administrarea speciala s-a aplicat si dupa ce Romania a devenit membra a Uniunii Europene. La sfarsitul anului trecut, AVAS recunostea ca in portofoliul sau exista 15 societati comerciale in administrare speciala. Dar intr-o situatie similara se afla si companii de la ADS.
Masura instituirii administrarii speciale este o mare paguba pentru stat si alti creditori, fiind in opozitie cu legislatia romana, care reglementeaza recuperarea creantelor sau insolventa, pe care o pune in paranteze. Apoi, daca s-ar face o evaluare la societatile comerciale la care s-a instituit administrarea speciala, iar eu cunosc cel putin un caz celebru, se poate usor constata ca acest regim derogatoriu nu salveaza intreprinderi, dar, in schimb, baga bani in buzunarul unor persoane numite “administratori speciali”, pe langa consiliul de administratie si alti directori. In practica, cel mai adesea, administratorul special coexista cu un consiliu de administratie, ceea ce inseamna costuri cu plata salariilor si a indemnizatiilor.
Pe de alta parte, mai exista o categorie de profitori care fie fac tot felul de programe de restructurare pe bani grei, fie evalueaza asemenea companii pentru privatizare, desi acestea poate nu indeplinesc conditiile legale in acest sens. Un astfel de caz este cel al Societatii Nationale de Imbunatatiri Funciare S.A., la care s-au cheltuit 300.000 de euro pentru a fi evaluata in vederea privatizarii, dar situatia titlurilor de proprietate asupra terenurilor si cladirilor nu era rezolvata, asa incat nu avea cum sa fie vanduta. Sunt curios sa aflu cum vor fi recuperate milioanele de euro de la societatile comerciale care au beneficiat de regimul administrarii speciale datorita incalcarii prevederilor art. 87 si 88 din Tratatul de la Roma.
