Creditele imobiliare sau ipotecare pot fi folosite pentru cumpărarea sau construcţia unei locuinţe, pentru modernizarea ori extinderea unui imobil, pentru achiziţia unui teren şi viabilizarea acestuia sau pentru refinanţarea unor împrumuturi similare. Principala diferenţă între un credit ipotecar şi unul imobiliar este mecanismul de ajustare a dobânzilor variabile. Potrivit Conso, în cazul creditelor ipotecare, rata dobânzii se calculează prin adăugarea unei marje de dobândă fixe asupra indicilor monetari de referinţă. Modificarea acestori indici determină şi modificarea nivelului dobânzii pe parcursul derulării contractului.
Creditele imobiliare nu sunt reglementate printr-o lege specifică precum se întâmplă în cazul celor ipotecare. Ele oferă o mai mare libertate băncilor în construirea de produse. În acest caz, dobânzile variabile se ajustează în funcţie de politica instituţiei finanţatoare, care ţine cont atât de evoluţia indicilor monetari de referinţă, cât şi de factorii interni, precum modificarea strategiei ori a obiectivelor financiare.
Un alt gen de produs bancar este creditul punte. El este destinat persoanlor care au deja o locuinţă în proprietate şi care vor să îşi cumpere o alta. Faţă de un împrumut obişnuit, ce se rambursează la timp, în mai multe rate, creditul punte are opţiunea de a putea fi rambursat integral la scadenţă. Astfel, împrumutul este restituit după vânzarea imobilului deţinut iniţial în proprietate de debitor, pe perioada contractului trebuind plătită doar dobânda.
Potrivit Conso, creditele imobiliare şi ipotecare se mai pot folosi şi pentru refinanţarea unui credit similar, solicitat în trecut. Varianta este recomandată în special persoanelor care au în derulare un credit cu o dobândă mult mai mare decât cea existentă în prezent pe piaţă. În acest fel, costurile cu dobânda pot fi diminuate substanţial.
