Cuvinte din vocabularul VIORICĂI DĂNCILĂ: lungirea lanțurilor de valoare, high skilled-high tech, labor intensive, cluster inovativ

Viorica Dăncilă a făcut o analiză destul de profundă a situației unei părți a economiei românești din ultimele decenii într-un răspuns dat unei interpelări făcută de către deputatul Daniel Olteanu ce a avut ca obiect ”Analiză și sprijin pentru recâștigarea pieței interne de către producătorii interni”. Documentul, elaborat cu ajutorul consilierilor de la Ministerul Economiei și Ministerului Energiei, cuprinde cuvinte și expresii care nu s-au regăsit până în prezent în vocabularul premierului Dăncilă, precum: lanțurile de valoare integrate, high skilled-high tech, sectoarele labor intensive, Industry 4.0, clustere inovative,  business drive innovation, întărirea verigilor produselor intermediare etc. Iată răspunsul dat de premierul Dăncilă: ”În contextul repoziționării economice a României după 1990, lanțurile de valoare integrate s-au fragmentat excesiv. Mai mult, în cvasitotalitatea sectoarelor economice, România ocupă partea centrală a lanțului - ”producția”, acolo unde adăugată este minimă. Acest lucru este valabil atât pentru ramurile tradiționale - textile bazate pe lohn sau lemn și mobilă, cât și pentru ramurile ”high skilled-high tech” cum este sectorul automotive: din evidențele ACAROM (Asociația Constructorilor de Automobile din România) se califică drept furnizori de componente. Această situație a dus la poziționarea României drept țară net importatoare chiar în sectoare cu un potențial deosebit (agrofood), explicația principală constând în fragmentarea lanțurilor de valoare. Investițiile străine în România s-au concentrat inițial pe sectoarele labor intensive, cu productivitate scăzută, dezvoltând practici organizatorice ale producției cum ar fi prelucrarea în sistem lohn a materiilor prime sau semiprelucrate până în anul 2007, când a avut loc integrarea României în UE. Începând cu anul 2017, Ministerul Economiei a introdus tema refacerii lanțurilor de valoare între obiectivele Documentului de Politică Industrială a României. Având în vedere ponderea foarte ridicată a exporturilor de produse intermediare ale României (61% în 2016) și lungimea redusă a lanțurilor de valoare din România, se impune îndreptarea măsurilor de politică industrială spre consolidarea lanțurilor de valoare, prin ”lungirea acestora” la nivel național în sensul creșterii numărului de verigi domestice, inclusiv prin reorientarea exporturilor de produse intermediare către piața internă, prin susținerea dezvoltării de clustere inovative cu rol integrator și de stimulare a inovării bazată de pe cerere (business drive innovation), prin canalizarea investițiilor către sectoare cu intensitatea tehnologică ridicată.   În contextul internațional care se caracterizează printr-o creștere a protecționismului în perioada post-criză, rezultând în ”lungirea” lanțurilor de valoare în aproape toate marile puteri industriale (Germania, SUA, China, Japonia), România se află în lanțurile de valoare europene. Din acest punct de vedere Noua Revoluție Industrială (Industry 4.0) va repoziționa fundamental lanțurile de valoare globale. Prin urmare, Ministerul Economiei, ca principal promotor al politicii industriale, urmărește cu precădere întărirea verigii produselor intermediare ca furnizor pentru industria autohtonă, prin substituirea importurilor, ținând cont de actualele tendințe la nivel internațional. De asemenea, Ministerul Economiei susține digitalizarea în companii în contextul ”Industry 4.0”, având în vedere importanța covârșitoare a UE în comerțul internațional al României.   Totodată, pe fondul dezvoltării industriale naționale, intensiv energetice, din perioada de dinainte de 1990, sectorul energetic românesc a fost supus unei mari presiuni de dezvoltare. Viziunea de dezvoltare a sectorului energetic se baza pe conceptul independenței energetice și se acorda prioritate descoperirii și valorificării de resurse energetice pe teritoriul național. De asemenea, se insista pe asimilarea și dezvoltarea de tehnologii proprii pentru exploatarea resurselor și de dezvoltau continuu capacități de producție. Tot în acea perioadă, ca rezultat al cererii mari de energie, au fost dezvoltate masiv exploatările de resurse energetice primare: exploatări miniere, câmpuri de extracție, amenajări hidroenergetice, o mare parte dintre acestea fiind realizată cu tehnologie produsă în plan intern.   În cei aproape 30 de ani scurși din decembrie 1989, energetica românească a fost pusă în situația de a face față schimbărilor economice care au marcat România, caracterizate de restrângerea generală a activităților economice consumatoare de energie, precum și de accesul la echipamente și tehnologii din surse externe, unele dintre acestea superioare celor produse în plan intern.   Prin aderarea României la UE, întreg sectorul energetic românesc a fost pus în fața tranziției către economia de piață, concurențială, precum și presiunii pentru păstrarea competitivității pe piețele de energie din ce în ce mai integrate. În acest context, achizițiile derulate de companiile energetice - echipamente, tehnologii, piese pentru reparații etc - se fac cu respectarea legislației europene și naționale în domeniu, prin achiziții publice, selectându-se astfel echipamentele care răspundeau cel mai bine din punct de vedere al cerințelor tehnico-economice ale companiilor. În condițiile pieței libere a UE, aceste achiziții pot fi atât din producție externă, cât și internă - în măsura în care respectivele echipamente sunt competitive pe piață. Ministerul Energiei nu este implicat în achizițiile realizate de companiile energetice, acestea având responsabilitatea și dreptul de a selecta și achiziționa produsele care corespund cel mai bine cerințelor tehnico-economice ale companiei. Această abordare este valabilă pentru toate companiile din domeniul energetic la care statul este acționar majoritar, în concordanță cu legislația națională în domeniu.   În ceea ce privește politica de achiziție a companiilor privatizate, nu ne putem exprima, fiecare companie având propria politică în acest sens, așa cum o au companiile private din toate sectoarele economice, nu doar cele din domeniul energiei.”