Aşadar, intrarea în sistem a acestor resurse pentru producerea de energie regenerabilă depinde de investiţiile care se fac în infrastructura de transport şi distribuţie.
„Cred că România trebuie în primul rând să aibă cumva o imagine un pic mai organizată a ceea ce îşi doreşte pentru că distribuţia nu este ceva ce poţi face de azi pe mâine, şi atunci intervine această discuţie în spaţiul public cum că distribuitorii ar fi de vină, ei nu vor. Partea de producţie de energie regenerabilă este foarte importantă. În momentul de faţă, România a mers pe un model clasic, nişte capacităţi mari de producţie de la care se întindeau nişte fire sau nişte conducte pe distanţe foarte lungi. Acum mergem cumva spre descentralizare, adică ceea ce vedem prin aceste proiecte de investiţii în regenerabile se schimbă puţin filozofia iniţială a dezvoltării sistemului de distribuţie”, spune aceasta.
Ea adaugă că este necesară o planificare, dar şi o recunoaştere a faptului că aceste investiţii costă. „Există în momentul de faţă câteva programe de finanţare prin fonduri nerambursabile care completează necesarul de investiţii şi există investiţiile pe care le pun distribuitorii la dispoziţie, care se recuperează ulterior prin tariful de distribuţie pe care îl plăteşte consumatorul din zona respectivă unde distribuitorul are concesiunea. Deci, când auzim fraze de genul „vă puteţi racorda gratis”, nu există acest gratis pentru că cel care se racordează în acea procedură care se cheamă gratuită, cumva costului lui de racordare se recuperează ulterior. Deci gratuitatea este exclusă. Rămâne să vedem cum reuşim să facem acest cost suportabil pentru clienţi, astfel încât tariful de distribuţie să nu ducă la o creştere extraordinară a facturii”, precizează Dana Daraban.
Sistemul de distribuţie a intrat cumva într-o oarecare normalitate după situaţia critică de anul trecut, completează aceasta. Dar, o temă pe care autorităţile trebuie să o aprofundeze acum cu multă seriozitate este următoarea perioadă de reglementare


