Daniel Funeriu, candidat la alegerile prezidențiale, îi provoacă pe ceilalți candidați anunțați să prezinte ce au făcut ei în viața publică.
„În 2011, în indiferența presei, începeam cruciada anti-plagiat. Eu ştiam exact ce fac, lumea s-a uitat ciudat la mine: "ce mai vrea şi ăsta?"
Azi, politicieni proeminenți şi şefi prezenți şi trecuți ai structurilor de forță - aparent intangibili-tremură la auzul acestui cuvânt. Foarte târziu, pentru că, până la apariția mea în guvern, nimeni nu le-a deranjat furtul intelectual pe care-l practicau într-un stat spectator de 20 de ani.
La început au fost puțini jurnalişti curajoşi (Tapalagă, Turcescu, Marian (scuze celor pe care nu i-am citat), iar grație muncii ulterioare, eroice pe alocuri, a Emiliei Şercan, azi lucrurile s-au schimbat în mentalul colectiv. Doar în mentalul colectiv, pentru că statul îi protejează pe cei dovediți hoți intelectuali: unora nu li se mai găsesc tezele, altora li se blochează dosarele pe chichițe, alții îşi primesc titlurile de doctor înapoi. Cică "în justiție", dar de fapt într-o justiție strâmbă.
Două concluzii, o provocare şi o constatare:
prima concluzie e că ideile şi faptele cu care eu am venit în viața publică au crescut în societate. Nu mi-a fost frică nici de politicieni, nici de "servicii", pentru că aşa sunt eu: nu mi-e frică atunci când în joc e sănătatea morală a țării mele.
A doua: la început au fost puțini care au mizat pe justețea demersului meu. Azi toată societatea l-a îmbrățişat, chiar dacă, majoritatea, a uitat cine a început.






