La acestea se adaugă multe clinici de dimensiuni mici afectate de criza financiară. Teoretic, piaţa clinicilor private, aflată în plin avânt chiar în criză, ar trebui să fie foarte interesantă pentru investitori, dar, practic, tranzacţiile se lasă aşteptate.

Motivele eşecurilor sunt discrepanţa dintre aşteptările părţilor aflate în negociere şi impredictibilitatea pieţei, corelată cu deciziile Ministerului Sănătăţii. De multe ori, spune Florin Andronescu, investitor Sanador, un antreprenor care a dezvoltat o afacere timp de trei-patru ani (şi a investit inclusiv în echipamente) se aşteaptă să obţină banii care să-i asigure realizarea tuturor visurilor şi un trai liniştit până la sfârşitul vieţii. “Acesta evaluează compania printr-o combinaţie între active şi profitabilitate, nu vinde o afacere gândită ca fiind generatoare de profit”, adaugă Andronescu.

De aceea, spune el, motivul major al eşecului tranzacţiilor din piaţa de sănătate privată e legat de nepotrivirea dintre aşteptările vânzătorilor şi cele ale cumpărătorilor. “Într-o perioadă în care efectele crizei se simt foarte bine, cumpărătorii vor să dea un preţ cât mai mic, justificat de criză. Multiplii nu mai sunt aceiaşi, dacă anterior se discuta de 10 x EBITDA, acum au scăzut la 6 x EBITDA. Potenţialul pieţei e mai mult teoretic, piaţa e impredictibilă, investitorii nu ştiu că lucrurile vor merge bine cinci ani pentru a-şi scoate banii”, spune Andronescu.

Cătălin Popa, CEO al Euroclinic, primul spital privat din ţară, explică de ce a eşuat vânzarea companiei, negociată pe parcursul anului trecut. “Problema a fost legată de reticenţa investitorilor din afară de a intra în România şi de a face investiţii mari în sănătate. Domeniul are câteva probleme, în special faptul că pachetul de asigurări private nu a fost încă foarte bine dezvoltat şi că, deşi avem trei-patru spitale private în ţară, această parte nu a luat încă un mare avânt”, spune Popa.

Iniţial, acesta a demarat discuţii cu 12 operatori, în faza finală rămânând doar doi. Ulterior, acţionarii au renunţat la vânzare, optând pentru continuarea investiţiilor în dezvoltare, dar fără a renunţa la analiza oportunităţilor. “Dacă există o ofertă şi o posibilitate de parteneriat cu un alt jucător local sau operatori internaţionali, bineînţeles că n-o să refuzăm. Totul depinde de ofertă, de condiţiile pieţei, de gradul de creştere pe care îl avem şi de încrederea partenerului”, a punctat şeful Euroclinic.

Şi fondul de investiţii Gemisa, care deţine clinica Diagnosis, a renunţat în toamna anului trecut la vânzarea companiei, considerând că momentul nu este oportun, având în vedere contextul economic generat de criza financiară. Vânzarea reţelei de clinici Romar este negociată de luni întregi, fără să se ajungă la finalizarea tranzacţiei. Intrat acum doi ani în acţionariatul companiei, fondul de investiţii RC2 şi-a anunţat intenţia de a ieşi din afacere.

Şi fondul 3TS, prezent în acţionariatul Centrului Medical Unirea, a anunţat o direcţie strategică ce exclude dezvoltarea afacerilor în estul Europei.

Robert Şerban, director al Gral Medical, unul din primii jucători de pe piaţa clinicilor medicale, spune că primeşte câte două-trei oferte pe lună pentru a achiziţiona în special clinici din provincie, pe fondul dificultăţilor financiare pe care acestea le au în a-şi plăti ratele de leasing la echipamentele achiziţionate. “Au câte ceva, un vad, un contract frumos, aparatură, dar totul se discută în context; ori au costuri de operare foarte mari, ori investiţiile sunt dispoporţionate în raport cu cererea.”

Un alt motiv pentru vulnerabilitatea busi­nessului poate fi dependenţa de un singur contract sau de banii de la Casa Naţională de Asigurări de Sănătate.