Litoralul românesc se confruntă cu un paradox care îi afectează competitivitatea în fața Greciei și Bulgariei: deși sezonul estival este extrem de scurt, hotelierii sunt obligați să majoreze tarifele pentru a-și acoperi costurile anuale. O analiză EUROSTAT arată că România are cea mai ridicată concentrare a turismului de vară din întreaga Uniune Europeană, ceea ce explică de ce vacanțele pe litoral devin tot mai scumpe în lunile iulie și august.

Hotelurile funcționează la capacitate maximă aproximativ 106 zile pe an

Potrivit datelor europene, 66% din toate înnoptările înregistrate pe litoralul românesc au loc în doar două luni – iulie și august, cea mai mare pondere din Uniunea Europeană. În practică, acest lucru înseamnă că hotelurile funcționează la capacitate maximă aproximativ 106 zile pe an, perioadă în care trebuie să genereze venituri suficiente pentru a acoperi cheltuielile aferente întregului an.

Cerere uriașă într-un interval foarte scurt

Concentrarea aproape exclusivă a cererii în mijlocul verii pune o presiune uriașă asupra capacităților de cazare. În România, cererea zilnică din lunile iulie și august este de 9,5 ori mai mare decât în restul anului.

Prin comparație, în Grecia această presiune este de aproximativ 3,5 ori, deoarece sezonul turistic este mult mai lung, iar fluxul de turiști este distribuit pe o perioadă extinsă, din primăvară până toamna târziu.

Diferența se reflectă direct în prețuri. Cu o ofertă fixă de camere și un număr foarte mare de turiști concentrați într-un interval redus, hotelierii români sunt nevoiți să majoreze tarifele pentru a-și asigura rentabilitatea.

România depinde aproape exclusiv de turiștii români

Un alt dezavantaj major este structura pieței turistice. Spre deosebire de Grecia, care atrage milioane de turiști străini pe parcursul întregului an, litoralul românesc depinde în principal de turiștii din țară.

Această dependență amplifică sezonalitatea, deoarece vacanțele sunt concentrate aproape exclusiv în perioada concediilor de vară și a vacanței școlare.

Rezultatul este un cerc vicios: sezon scurt, cerere concentrată, tarife ridicate și o competitivitate tot mai redusă în raport cu destinațiile din regiune.

Bulgaria se apropie de România, dar rămâne mai echilibrată

Și Bulgaria se numără printre statele europene cu un turism puternic sezonier, însă nivelul este inferior celui din România.

Regiunea Yugoiztochen concentrează 60,1% din înnoptări în iulie și august, iar Severoiztochen ajunge la 56,9%. Alte regiuni europene cu sezonalitate ridicată sunt Calabria din Italia (58,8%) și regiunea croată Jadranska Hrvatska (57,7%).

Niciuna dintre acestea nu atinge însă nivelul litoralului românesc.

Iarna, turismul aproape dispare

Datele Eurostat evidențiază și contrastul puternic dintre sezonul estival și restul anului.

În România, regiunea cu cea mai redusă sezonalitate este București-Ilfov, unde lunile ianuarie și februarie reprezintă aproximativ 19% din totalul înnoptărilor anuale.

Situații similare există și în Bulgaria, unde regiunea Yugozapaden înregistrează aproximativ 21% din nopțile de cazare în primele două luni ale anului, precum și în Italia, unde Lazio ajunge la același nivel.

Diferența este că, în aceste state, activitatea turistică rămâne semnificativă și în extrasezon, în timp ce litoralul românesc aproape își încetează complet activitatea în afara verii.

Un model care împinge prețurile în sus

Analiza Eurostat arată că problema principală a litoralului românesc nu este doar nivelul tarifelor, ci modelul economic bazat pe un sezon extrem de scurt.

Atât timp cât hotelurile trebuie să își recupereze costurile pentru 12 luni în doar aproximativ trei luni de activitate intensă, presiunea asupra prețurilor va rămâne ridicată. În lipsa extinderii sezonului și a atragerii unui număr mai mare de turiști străini în afara lunilor de vârf, litoralul românesc va continua să fie dezavantajat în competiția cu destinații precum Grecia sau Bulgaria, unde fluxul de vizitatori este distribuit mult mai uniform pe parcursul anului.