Asadar, mai intai, trebuie lamurit obiectul descentralizarii. Legea nr.195/2006 defineste descentralizarea ca transfer de competente de la centru catre comunitatile locale sau catre sectorul privat. Aceeasi lege mentioneaza ca aceste competente se exercita asupra unor „activitati de natura administrativa“. Sintagma „activitati de natura administrativa“ este confuza, pentru ca se poate referi la un serviciu public, deopotriva la un cumul de servicii publice sau la proceduri administrative in indeplinirea unui act administrativ. Situatia trebuie corijata legal, pentru ca, in fapt, descentralizarea are ca obiect transferul serviciilor publice deconcentrate si corelativ competentele legate de aceste servicii, nu doar niste „competente“ asupra unor „activitati“. Dar se mai adauga o problema. Nu avem o definitie legala a serviciilor deconcentrate.
Exista o referinta cu privire la serviciile publice deconcentrate in art. 4 din Legea nr. 340/2004 privind prefectul si institutia prefectului, ce pune semnul identitatii intre un serviciu public, care este o prestatie, si prestatorul acestuia, care este o structura teritoriala a unui minister sau a unei agentii guvernamentale. In al doilea rand, nu s-a realizat o evaluare a serviciilor publice deconcentrate, asa incat, daca de maine procesul de descentralizare se declanseaza, Guvernul nu stie in detaliu ce servicii publice deconcentrate se transfera. Este posibil ca unele servicii publice nici sa nu mai fie necesare, ceea ce nu mai face util transferul lor, mai ales ca primariile si consiliile judetene vor suporta costul restructurarii acestora.
Daca ar exista o asemenea evaluare, s-ar clarifica in ce masura structurile teritoriale ale ministerelor si agentiilor guvernamentale trebuie restructurate impreuna cu serviciile publice. In prezent, in fiecare judet al Romaniei exista intre 24 si 50 de structuri teritoriale ale diferitelor ministere si agentii care au tot felul de denumiri, cum ar fi „directii generale judetene“, „inspectii“, „agentie judeteana“, „case judetene“, „centre regionale“, „filiale“, „birou“, „compartimente“, „unitati“ sau „oficiu“. Numarul acestor structuri teritoriale nu coincide cu numarul de servicii publice pe care acestea le furnizeaza. Serviciile publice sunt mai multe, dar nimeni nu stie cu exactitate cate sunt. Asadar, descentralizarea impune rigoare si organizare, nu doar declaratii politice si graba.
Valentin M. Ionescu dir. general Unic Management Consulting
