Un miliard de euro este insa o suma uriasa, prin prisma a ce se poate face cu acesti bani: multe spitale, multe scoli, mai multi bani pentru profesori, doctori, functionari publici... Sau, daca vreti, un miliard de euro ar trebui sa insemne, in conditii normale, peste 150 km de autostrada... Recenta rectificare bugetara pune inca o data in discutie, in mod stringent, modul in care se cheltuie sau, mai bine zis, se risipeste banul public. Degeaba vorbim de o mai buna reglementare si colectare a impozitelor, de inchiderea posibilitatilor de a abuza de o legislatie deficitara, de largirea bazei de impunere, daca banii astfel colectati de la contribuabili sunt risipiti pe masini de lux sau se duc pe bunuri si lucrari care costa cat nu fac...
Mie, unul, mi se pare ca este ciudat sa se vorbeasca cu atata usurinta despre un miliard de euro, intr-o tara in care profesorii si medicii castiga 300 de euro pe luna! La fel cum mi se pare scandalos ca, intr-o astfel de tara, sa se cumpere cu sutele, din bani publici, limuzine care costa cat salariul unui profesor pe 20 de ani! Cum a fost posibil ca un buget din care s-a putut taia un miliard de euro asa usor sa treaca, in prima faza, de Guvern si mai apoi de Parlament?
De ce a trebuit sa intervina UE si sa ameninte cu sanctiuni pentru deficit mai mare de 3%? Si asta in conditiile in care Banca Nationala, care sustinea prudenta in cheltuirea banului public, era luata peste picior de Ministerul Finantelor... Multe intrebari, zero raspunsuri. Inainte sa inchei, o alta intrebare: cum credem noi ca putem avea infrastructura, invatamant, sanatate sau servicii publice de calitate fara bugete multianuale? Cred ca una dintre prioritatile imediate ale Romaniei este sa se renunte la actuala practica paguboasa de a avea un buget anual si sa se treaca la bugete multianuale, aprobate de Parlament, astfel incat sa se poata planifica in avans marile lucrari de infrastructura, fara de care Romania, pur si simplu, va ramane o tara de mana a treia in Europa.
