Problema a fost exacerbata de cresterea averilor unor state, unele fiind foste state comuniste. China, Rusia, India si tarile din jurul Golfului Persic si-au integrat averile in economia globala, spre imensul beneficiu al comertului mondial.
Deschiderea pietelor germane le face atractive pentru comertul mondial. Aceasta deschidere nu va suferi schimbari, dar exista cereri pentru noi fonduri de protectie.
De exemplu, investitorii rusi sunt interesati in preluarea unui pachet majoritar in compania aerospatiala franco-germana EADS, care este deja detinuta in proportie de 5% de o banca rusa. Pentru multi, aceasta propunere a schimbat comportamentul investitorilor.
Kuweit, Emiratele Arabe Unite, Norvegia si Singapore au fost printre primele state care si-au investit fondurile de stat. Surplusurile bugetare sunt investite in obligatiuni guvernamentale si companii detinute de stat. Tari industrializate, ca Statele Unite si Japonia, detin asa-numitele “fonduri de rezerva”.
Unele dintre aceste fonduri sunt uriase. In Emiratele Arabe Unite, fondul de investitii Abu Dhabi Investment Fund a estimat fonduri de capital de 875 de miliarde dolari, probabil cea mai mare companie de investitii controlata de stat din lume. Un alt fond, Dubai International Capital, a cumparat 3% din EADS in iulie 2007, dupa ce a preluat aproape 2% din producatorul de automobile Daimler, in ianuarie 2006.
Fondul de investitii Kuwait Investment Authority detine 7% din Daimler. Singapore detine doua fonduri de investitii suverane - Temasek-Holdings, cu fonduri de aproximativ 100 de miliarde si Government of Singapore Investment Corporation, cu aproximativ 330 de miliarde.
Unele fonduri sunt restrictionate. Japonia isi limiteaza investitiile internationale la obligatiuni, cele mai multe dintre ele fiind emise de Statele Unite. Pana de curand, China, care detine rezerve valutare de 1,2 trilioane de dolari (cele mai mari din lume), a urmat aceasta politica. O investitie de trei miliarde a fondurilor chineze in compania americana de investitii Blackstone sugereaza o politica strategica de investitii ingrijoratoare, care pare sa urmareasca avansul propriilor sale interese industriale pe anumite piete.
Rusia, unde linia dintre companiile de stat si cele particulare este adeseori neclara, a demostrat aceasta linie strategica in Europa. Investitiile Rusiei in companii aerospatiale, telecomunicatii si mai ales in sectorul energetic, sunt sursa principala de ingrijorare din partea Germaniei.
Resursele fondurilor suverane de investitii sunt atat de substantiale, incat precautiile sunt indicate, pentru a nu deveni tinta manipularii po
litice a pietei sau a nu deveni dependent de deciziile guvernelor straine. Cele mai multe tari vestice au instrumente pentru a-i impiedica pe straini sa faca investitii nedorite in toate sectoarele industriei. In timp ce actul pentru comert international si plati al Germaniei protejeaza impotriva preluarilor din industria de aparare (desi aceste legi trebuie intarite), Germania nu are cum sa verifice fondurile strategice de investitii in alte parti.
Fondul Monetar International incurajeaza transparenta din partea investitorilor straini si planuieste adoptarea unui cod de conduita. Comisia Europeana favorizeaza intelegerile voluntare pentru mai multa transparenta. Unele fonduri strategice de investitii par dispuse la un dialog constructiv. Totusi, evaluarea riscurilor potentiale nu este simpla. Economia unei tari si chiar securitatea ei par sa beneficieze de pe urma investitiilor. Germania a adoptat amendamente la actul pentru comert international si plati, care evita sa afecteze deschiderea economiei germane.
Sub noua legislatie, daca o investitie straina intr-o companie germana este mai mare de 25%, trebuie facuta o evaluare a ordinii publice si a sigurantei, ceea ce ar accentua ingrijorarile legate de fondurile strategice de investitii, neimpiedicand investitiile, pentru ca s-ar aplica in putine cazuri.
Germania a conceput un plan pentru protejarea industriei, modelat dupa legile din Statele Unite.
Din 1988, presedintele SUA poate interzice investitiile straine directe, daca acestea sunt vazute ca o amenintare la adresa securitatii nationale. Un control aditional a fost introdus anul trecut, pentru ca toate investitiile straine directe in care este implicat un guvern sa fie supuse scrutinului comitetului pentru investitii straine directe.
Principiul reciprocitatii ar trebui aplicat investitiilor transnationale. Germania este deschisa pentru investitorii straini, dar cere in schimb acelasi acces la pietele straine. Multe raman de facut in aceasta zona in Europa, asa cum arata experientele Germaniei cu Franta si Spania.
In China si in majoritatea statelor din Orientul Mijlociu, investitorii straini sunt limitati la pachete minoritare si trebuie sa se lupte cu taxe de import mari si numeroase bariere netarifare. Masurile de protectie trebuie sa ramana exceptia, nu regula. Europenii trebuie sa accepte provocarile unei competitii globale, iar investitiile transnationale sunt baza dezvoltarii economice nationale si internationale.Totusi, Europa nu trebuie sa devina pasiva in fata altor natiuni sau a companiilor mari detinute de stat, ci trebuie sa joace un rol activ in modelarea globalizarii.
Copyright Project Syndicate
Roland Koch este ministrul presedinte al landului german Hesse
Acest articol nu reprezintă consultanță financiară.
