Până acum doar băncile centrale ale unor economii mari, dar cu probleme, cum ar fi cele ale zonei euro, Japoniei, Suediei sau Elveţiei, au făcut acest pas, spre disperarea băncilor.
În teorie, dobânzile negative fac finanţarea şi creditarea mai ieftine, sti­mulând economia, dar îi penalizează pe deponenţi. Prin introducerea do­bân­zilor negative pentru depozite, băncile centrale practic taxează băncile co­mer­ciale care-şi păstrează rezervele la ele. Pentru a evita pierderi, băncile de retail ar fi obligate ori să taxeze de­pozitele clienţilor, ori să-şi investească rezervele în credite, unele riscante. În ţările care au deja dobânzi negative pu­ţine bănci au ales să ceară bani depo­nenţilor.
 
Dobânzile negative sunt asociate cu un presupus război monetar inter­naţional deoarece reprezintă faza extremă a relaxării politicilor monetare prin care băncile centrale ar forţa devalorizarea monedelor lor pentru protejarea exporturilor.
 
Printr-o decizie care a uimit pieţele, banca centrală a Ungariei a redus rata de dobândă pentru depozite overnight (depozite constituite de băncile cen­trale la această instituţie) de la 0,1% la -0,05% şi pe cea pentru depozite de trei luni cu 15 puncte de bază, la 1,2%, cel mai redus nivel din istoria instituţiei. În august 2012, acest din urmă indicator se situa la 7%.