Doi ani și zece luni de guvernare! FANTASMAGORIILE economice ale PSD

  Impozitul pe venitul global, dispariția Pilonului II de pensii, introducerea taxei pe solidaritate, Fondul Suveran de Dezvoltare și Investiții, introducerea TVA split, OUG 114, insistarea investițiilor prin parteneriat public privat, în dauna fondurilor europene, reținerea a minim 90% din profiturile companiilor de stat, repatrierea aurului de la Londra, lăsarea ANAF fără obiectul muncii sunt câteva dintre fantasmagoriile economice ale guvernărilor PSD. Unele dintre acestea au rămas la stadiu de intenție, iar altele au apucat să fie aplicate, precum split TVA, OUG 114, zisă și a lăcomiei, profitul oprit de la companii, parteneriatul public privat.   Un fond gigant    În timpul campaniei electorale din 2016, Liviu Dragnea a insistat foarte mult cu punerea pe picioare a unui Fond Suveran de Dezvoltare și Investiții prin care urma să se obțină pentru economia românească 8 miliarde de euro în patru ani. În acest fond urma să se pună laolaltă companii profitabile dar și neprofitabile care să alimenteze capitalizarea unor firme precum Tarom, CFR, Șantierul Naval Constanța, C.E.C., Nuclearelectrica, astfel încât acestea să-și poată extinde activitatea sau, după caz, să achiziționeze noi capacități: flotă de avioane, nave, garnituri de tren. Totodată, se propunea finanțarea unor investiții în agricultură, industrie, infrastructură. În programul economic al Guvernului Dăncilă se stipula că vor fi construite trei autostrăzi: una care să străbată munții între Transilvania și Moldova (Târgu Mureș - Iași), o a 2-a autostradă prin Sudul României, care să unească Transilvania cu Oltenia și Țara Românească (Timișoara - București) și o a 3-a care să unească Moldova cu Țara Românească (Iași - Bucureşti). Evident, acestea să se realizeze prin parteneriat public privat, adică cu banii aduși de către constructor și de la bugetul de stat. Se ocolesc fondurile europene pentru că acestea sunt mai greu de deturnat. De altfel, proiectele PPP au trecut sub controlul lui Darius Vâlcov, creierul programului de guvernare al PSD, prin Comisia Națională de Prognoză. Pentru că nu s-a reușit atragerea niciunui investitor prin PPP, Guvernul Dăncilă a amânat anumite investiții, mascând astfel eșecul acestui tip de finanțare. Fondul Suveran a fost imaginat într-o țară, România, care nu se bucură de resursele Norvegiei sau ale statelor din Peninsula Arabă.   Taxa pe gospodărie Imediat după ce a câștigat alegerile din 2016 a chinuit întreaga societate cu așa zisul impozit pe venit global, adică taxa pe gospodărie. Practic, nu îți mai plăteai singur impozitele către stat ci te asociai cu soția, soțul, mama, tatăl, copii, prietenii, oameni de pe stradă, și contribuiai la comun. Această taxă este specifică statelor care au cote progresive mari, de peste 40%, așa cum a avut România până în urmă câțiva ani. Impozitul pe gospodărie ar fi permis, în optica PSD, așezarea sarcinii fiscale în mod just între soți, atunci când unul din soţi nu ari fi câştigt sau ar fi câștigat semnificativ sub pragul de la care s-ar fi aplicat cota maximă de impozit.  În sprijinul ”gospodăriilor” ar fi trebuit să sară consultanții fiscali, plătitiți de stat. Cam 25.000 în condițiile în care în țară nu sunt mai mulți de 4.500. S-a renunțat la această fantasmagorie pentru că românii sunt obișnuiți cu o fiscalitate simplă: cotă unică, impozit de 16%, coborât la 10% după trecerea contribuțiilor de la angajator la angajat, reținerea la sursă.   Inspirație din lupa anti-mafie Unul dintre stâlpii reformei fiscale promovată de către PSD a fost introducerea sistemului de plată defalcată a TVA, așa numitul split TVA. Acesta a fost inițial impus tuturor companiilor din România, în sensul că acestea ar fi trebuit să deschidă un cont separat de TVA, iar scopul fiind acela de a stârpi evaziunii fiscale. PSD a fost inspirat din Italia, acolo unde lupta contra mafiei este extrem de cunoscută. După reacția mediului de afaceri, Guvernul a rămas să oblige doar firmele aflate în insolvență și cele care au relații comerciale cu statul român. În urmă cu câteva săptămâni, s-a renunțat și la această obligație. Veniturile din TVA nu au fost mai mari după această măsură, în 2017, ceea ce înseamnă că nu a avut succes. În plus, nici promisiunie de scădere a poverii fiscale pentru companiile care au ales din proprie inițiativă să apeleze la split TVA. Dar nu au fost mai mult decât de câteva sute.   Companiile de stat, lăsate fără profit   Una dintre primele decizii luate de Guvernul Grindeanu a fost aceea de creștere a cotei minime de repartizare a profitului companiilor de stat de la 50% la 90%. Cele mai profitabile societați sunt Romgaz, Nuclearelectrica, Transgaz, Hidroelectrica. O mare parte din banii de investiții proveneau din profitul de anul trecut. În condițiile în care aceste companii au rămas doar cu 10%, ele și-au putut continua investițiile doar apelând la credite. Transelectrica are nevoie de bani să modernizeze rețeaua de transport al energiei electrice, Romgaz pentru noi explorări și exploatări și pentru centrala de la Iernut, iar Transgaz este implicată în conducta BRUA, care are rolul să diversifice sursele de aprovizionare cu gaze ale României. Statul român este acţionar majoritar la 1.143 de regii autonome, societăţi comerciale şi companii naţionale. Dintre acestea, 135 sunt regii autonome şi 43 companii şi regii naţionale. Restul sunt societăţi comerciale deţinute integral sau majoritar de stat. Vestea proastă este că din cele 1.143 de companii de stat, doar în jur de 50 au profit.   ANAF rămasă fără obiectul muncii   Vama este mutată de la ANAF la Ministerul Finanțelor, în grădina controlată până acum de Eugen Teodorovici. Aceasta este ultima dintre măsurile care au slăbit foarte mult Fiscul. În trecut, sistemul informatic și direcții întregi au fost transferate de la ANAF la Finanțe. De asemenea, ANAF și Comisia Națională de Prognoză (CNP) au semnat, pe când Darius Vâlcov tăia și spânzura la Palatul Victoria, un acord prin care Prognoza, subordonată Secretariatului General al Guvernului, stabilește contribuabilii care sunt incluși în controalele Fiscului. Această„cooperare” ar fi menită, conform semnatarilor, să îmbunătățească analiza de risc, în scopul stabilirii priorităților în activitatea de verificare și control. Măsura a destructurat și mai tare după ce centrul de calcul (adică toate sistemele IT) au fost luate de la ANAF și trecute la Centrul Național pentru Informații Financiare, din subordinea directă a Ministerului de Finanțe. De asemenea, Finanțele au preluat  administrarea marilor contribuabili, direcțiile regionale de administrare fiscală de la ANAF și direcția soluționare contestații. O mare bazaconie a fost renunțarea la un contract de finanțare de 91,3 milioane de euro semnat cu Banca Mondială pentru punerea la punct a sistemului informatic al ANAF pentru că acesta este făcut țăndări, cu multe căderi. Sistemul informatic al ANAF este țăndări. Acesta a fost implementat de Ministerul Finanțelor Publice în 1998, cu bani de la Banca Mondială, când au fost cumpărate primele servere şi sisteme de stocare a informaţiei de la IBM. Gigantul IT este cel care a pus în fucţiune sistemul şi l-a întreţinut până în 2016. Sistemul informatic la nivelul Ministerului Finanțelor Publice și al unităților din subordine, inclusiv ANAF, funcționează în regim de avarie, resursele sunt ocupate în prezent proporție de 99,9%, iar în 2017 au avut loc în mod repetat incidente cu risc major de pierderi masive de date. În plus, există un risc major de incidente de securitate și este iminentă colapsarea sistemului, se arată într-o nota de fundamentare la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2017 privind înființarea Centrului Național pentru Informații Financiare.   OUG 114 a făcut praf economia   Una dintre cele mai mari lovituri date economie de către Guvernul Dăncilă a fost OUG 114, zisă și a lăcomiei. Prin acest act normativ s-au impus taxe suplimentare pentru industria energetică, pentru bănci, pentru companiile din telecom și pentru cele din industria de jocuri de noroc. De asemenea, s-a plafonat prețul la gaze la 68 lei/MWh pentru gazul din producția internă. În plus, s-a stabilit o creștere de capital uriașă pentru cei șapte administratori de pilon II de pensie. OUG a fost diluată pe parcurs, în sensul că s-au mai redus din taxa pe active, s-a redus suma pentru creșterea capitalului la administratorii de pilon II și s-a liberalizat prețul la gaze pentru piața liberă, lăsându-se plafonul de 68 lei/MWh pentru populație. Pilonul II de pensii a fost o țintă predilectă a guvernelor PSD pentru că suma adunată acolo din 2008 și până acum, de peste 10 miliarde de euro făcea cu ochiul autorităților întrucât aveau nevoie să mențină captiv electoratul din zona bugetară și din rândul pensionarilor. Efectele OUG 114 și ale OUG 19, cea care a îndulcit măsurile, au dus la creșterea prețurilor gazelor, a sporit importurile de curent și de gaze, a scumpit tarifele la telefonia mobilă etc.   Eșecul wage-led growth   Avalanșa de creșteri de pensii și salarii la bugetari, prin așa zisa strategie wage-led growth, a generat un salt puternic al consumului care a lăsat în urmă oferta internă. Negăsind în țară tot ce au nevoie, românii au cumpărat tot mai mult din străinătate, dând de lucru celor de afară, ceea ce a dus la deteriorarea deficitelor, inflației și creșterea dobânzilor, precum și la stricarea criteriilor de aderare la euro. Când s-a instalat primul ”guvern Dragnea”, inflația era la minus. Acum este în jur de 4%, cel mai mare nivel din UE. Deficitele gemene, de cont curent și comercial, s-au adâncit permanent, creșterea economică s-a înfăptuit pe datorie și pe inflație, nicidecum pe acumulare de capital. Propaganda PSD a punctat adesea pe creșterea de salarii și pensii și pe creșterea economică. În privința ultimului aspect, la finele lui 2016, România consemna o creștere de 4,8%. A urmat un salt de 7% în 2017 dar și o temperare a creșterii în 2018, când s-a consemnat un plus de 4,1%. În 2019, se așteaptă o creștere de 5,5%, dar în semestrul I 2019, PIB a crescut, comparativ cu semestrul I 2018, cu 4,6% pe seria brută şi cu 4,7% pe seria ajustată sezonier, ceea ce înseamnă că economia privată încă merge dar nu la nivelul cheltuielilor PSD. Iar acestea trebuie acoperite de undeva.   Repatrierea aurului Una dintre ambițiile lui Liviu Dragnea a fost aceea de repatrierea aurului României de la Banca Angliei. Conform legii votate de către Parlament, BNR mai poate lăsa în băncile din afara ţării doar 5% din rezerva totală a României. Aceste procent e condiţionat de obţinerea de venituri. Dacă nu obţinem dobândă din aurul depozitat în bănci din afara ţării, atunci cantitatea de aur depozitat în afara ţării va fi zero. "(4) Din rezerva constituită, Banca Naţională a României poate depozita aur în străinătate EXCLUSIV în scopul obţinerii de venituri prin tranzacţionare şi alte operaţiuni specifice. Depozitele de aur constituite de Banca Naţională a României în străinătate NU POT DEPĂŞI 5% din cantitatea totală de aur constituită ca rezervă", potrivit legii. Păstrarea celor 61 de tone de aur la Banca Angliei costă România 309 mii lei anual, adică 60.000 de euro. Repatrierea acestei cantități ar putea costa probabil cât taxa de custodie respectivă pe 50 de ani. Și dacă România vrea să tranzacționeze aurul, ar trebui să îl ducă înapoi.   Menținerea unei părți considerabile a rezervei de aur în custodie la Banca Angliei are ca scop garantarea faptului că există o rezervă disponibilă a fi utilizată ca și colateral în cazul unor operațiuni de finanțare în situații de criză. În subsidiar, această deținere permite valorificarea oportunităţilor oferite de evoluţia favorabilă a ratelor dobânzilor pentru depozitele de aur, prin mobilizarea imediată a cantităţilor necesare efectuării plasamentelor în conformitate cu uzanţele de pe piaţa metalelor preţioase. Londra reprezintă cel mai important centru financiar pentru tranzacţionarea şi decontarea operaţiunilor cu aur din lume. Banca Angliei a participat încă de la înfiinţare (1694) la crearea şi dezvoltarea infrastructurii pieţei aurului la Londra.