Pe parcursul anului 2007, pe piata monetara internationala, dobanda EURIBOR la trei luni a crescut de la 3,6% la 4,8% in prezent, ceea ce a determinat scumpirea finantarilor bancilor locale de pe pietele financiare, reflectata ulterior, in special pe segmentul creditelor ipotecare (sau al creditelor a caror dobanda este legata de o referinta internationala precum EURIBOR).
Deficitul de lichiditate in euro pe pietele externe in luna septembrie a atins indirect si piata romaneasca, marjele peste EURIBOR la care se pot imprumuta entitatile ce activeaza in Romania au crescut in ultimele luni, din cauza primei de risc suplimentare percepute intregii regiuni. Inclusiv entitatile financiare internationale de prim rang au inregistrat o majorare a marjei de finantare care se adauga dobanzilor indicative (EURIBOR). Prin urmare, si finantarile obtinute din afara tarii se vor scumpi mai devreme sau mai tarziu. Atata timp cat volumul creditelor in valuta va devansa cu mult cresterea resursei in valuta atrasa de banci de la clientii locali, vom asista la transferul costului extern suplimentar pentru cei ce se imprumuta in valuta. In conditiile in care costurile aferente rezervei minime obligatorii nu se reduc, nu vom resimti efecte de reducere sau atenuare a majorarii acestor costuri ale creditului in valuta.
Exista o mare diferenta intre “lectia americana” ce a fost determinata de credite acordate unor persoane fara venituri consistente si constante sau cu un istoric patat al rambursarii datoriilor financiare sau de alta natura si modalitatea in care se acorda credite imobiliare in Romania - unde clientii cu venituri consistente si constante beneficiaza de creditare. Faptul ca banca beneficiaza de o garantie drept ipoteca nu trebuie sa ne conduca la gandul ca orice bancher ce isi respecta principiile va analiza in primul rand calitatea garantiei si mai apoi calitatea financiara a solicitantului de credit. Bancile nu sunt interesate sa devina agentii imobiliare si sa execute ipotecile de care ar dispune in conditiile in care debitorii inceteaza sa mai plateasca. Aceasta nu inseamna ca bancile, daca vor fi nevoite, nu vor actiona energic in recuperarea datoriilor.
Dar, in primul rand, bancile cu un sistem de management al riscului performant analizeaza bonitatea si solvabilitatea clientului. De asemenea, ar fi gresit sa ne imaginam ca toate creditele ipotecare americane acordate clientilor cu bonitate ridicata sunt in suferinta in prezent. In plus, cresterea complexitatii produselor bancare - prin “impachetarea activelor”, structurarea unor produse derivate - a determinat o accentuare a crizei creditului “subprime”. Acest fapt nu se resimte, in prezent, in Europa Centrala si de Est, datorita oportunitatilor investitionale inca neexploatate integral si a nivelului de dezvoltare. Deci, si Romania este protejata din acest punct de vedere.
