Dow a observat ca trendurile secundare - care sunt corectii ale trendului principal - se retrag intre o treime si doua treimi din trendul principal. Adesea, aceste corectii se apropie de jumatate din trendul principal. Trendurile minore reprezinta fluctuatii pe termen foarte scurt ale pretului, in timpul unui trend secundar. De asemenea, Dow a realizat ca un trend principal ascendent este alcatuit din trei faze distincte. In prima faza, denumita faza de acumulare, cei mai abili si mai bine informati investitori cumpara atunci cand stirile economice, asa-zis “proaste”, tocmai au fost infirmate de catre piata.
A doua faza, in care majoritatea celor care utilizeaza analiza tehnica incep sa participe, este caracterizata prin cresterea rapida a preturilor si imbunatatirea stirilor economice. Ultima faza este caracterizata prin participarea crescuta a publicului investitor, atunci cand ziarele incep sa mediatizeze cresterea, stirile economice sunt mai bune ca niciodata, iar volumul tranzactiilor creste. In aceasta faza, investitorii informati, care “au acumulat” atunci cand piata era aproape de minim si se parea ca nimeni nu vrea sa cumpere, incep acum sa vanda, tocmai cand se pare ca nimeni nu vrea sa vanda. Elliot a adoptat comparatia facuta de Dow intre comportamentul preturilor si valurile marii, numai ca, in cadrul teoriei sale, pe o piata cu trend principal ascendent, un ciclu complet are opt valuri: cresterea propriu-zisa, alcatuita din cinci valuri, respectiv corectia, care urmeaza dupa aceasta crestere, alcatuita din trei valuri.
