Suntem în anul 1962. Uzina de Medicamente Bucureşti îşi deschide porţile. Începe producţia celebrului Piramidon. După 22 de ani, cu un portofoliu de 600 de produse, fabrica ajunge cel mai mare producător de medicamente din România. După alţi 20, este privatizată şi în 2005 este preluată de cehii de la Zentiva. Ne apropiem de prezent şi ajungem în 2009, când grupul farmaceutic francez Sanofi devine noul proprietar al unităţii.
Suntem în noiembrie 2012, iar fabrica, reconstruită aproape de la zero la începutul anilor 2000, sărbătoreşte 50 de ani de activitate pe piaţă. Acum, medicamentele produse aici contribuie cu o treime la cifra de afaceri Sanofi România, liderul pieţei farmaceutice.


Pe 13 pieţe. Din 2009, când fabrica producea doar pentru piaţa internă, exporturile au ajuns să reprezinte 10% din cifra de afaceri de 800 de milioane de lei şi 8% din volum – 48 de milioane de cutii sunt produse anual. În prezent, 19 produse Sanofi made in România sunt livrate pe 13 pieţe europene, dintre care UK, Germania şi Franţa – cele mai importante ţări de pe continent în ceea ce priveşte vânzările de medicamente. Germania esre a treia cea mai mare piaţă farma din lume, cu vânzări de 30,7 miliarde de euro în 2010.


Planurile liderului pieţei farmaceutice româneşti depăşesc graniţele Europei şi vizează Africa de Sud şi Asia. Dacă va reuşi să urmeze strategia propusă de Sanofi, fabrica Zentiva va furniza, până în 2016, 40 de medicamente generice farmaciilor din alte 14 ţări, iar volumul exporturilor va creşte până la 50% din producţie în decurs de cinci ani. Acestea sunt obiectivele. Pentru realizarea lor, Zentiva are în plan investiţii de nouă milioane de euro, după ce a investit deja 12 milioane de euro în echipamente, facilităţi şi infrastructură.


În al 50-lea an, fabrica de pe bulevardul Theodor Pallady a inaugurat o nouă secţie de producţie de medicamente pe bază de peleţi, pentru pentru produse precum omeprazol şi tamsulosin – o teh­nologie unică pe piaţa românească şi sin­gura din portofoliul internaţional al grupului farmaceutic – şi un laborator ce are rolul de centru european Sanofi pentru controlul şi eliberarea produselor betalactamice fabricate în state nonUE.


Ingheţul? Dar superlativele se opresc aici. Primele nouă luni din 2012 au adus pentru Zentiva Bucureşti (SCD) o scădere a profitului de 22,4% faţă de perioada similară a anului trecut, până la 32,5 milioane de lei (circa 7,3 milioane de euro). Principalul motiv invocat este creşterea costurilor pe diverse paliere, precum cele de desfacere, care au crescut cu 6,3 milioane de lei, iar materia primă a costat cu patru milioane de lei în plus. Totuşi, cifra de afaceri (în lei) a crescut cu 10,4% în acest interval. Însă la nivelul grupului Sanofi, pentru întregul an, Jacques Nathan estimează o creştere de 5–8%.


Pascal Prigent, CEO GlaxoSmithKline România, atrăgea atenţia încă din vară că, după ce anul trecut piața farma a avut creşteri de două cifre, în 2012 creșterea s‑ar putea reduce la una. Şi mai atenţiona ceva: „profitabilitatea companiilor ar putea scădea cu până la 50%“, declara Prigent pentru Money Magazine.


Motivele invocate de el pe atunci sunt încă de actualitate: prețurile mici ale medicamentelor, la limita de jos într‑un top al ţărilor europene, termenele de plată mari, care ajung şi până la 300 de zile, potrivit APMGR, și, bineînţeles, taxa claw‑back. „Dar, dacă ar fi să le reducem la unul singur (nu să le simplificăm), acesta ar fi impredictibilitatea pieţei“, spune Nathan, care însă nu blamează taxa specifică industriei farma (ce reprezintă un procent din vânzările medicamentelor decontate de stat), aşa cum au făcut‑o alţi producători. Poate statutul de lider al pieţei nu îi permite să se plângă.


Nici Daniel Dăianu, profesor de economie şi fost ministru de Finanţe, nu face parte din rândul celor care desfiinţează taxa claw‑back. Dăianu spunea la sfârşitul lui septembrie, în cadrul seminarului ZF Pharma Summit, că „taxa claw‑back este un instrument menit să ţină în frâu creşterile şi intervine numai când există defazaj între avansul vânzărilor şi capacitatea bugetului de a susţine acest lucru.“


Atunci producătorii încă avertizau că nu vor achita sumele datorate în contul acestei taxe şi reclamau reglementări neclare. Dincolo de neclarităţi, nemulţumirea venea mai ales din sumele mari de plată, care se ridică la circa 30% din vânzările produselor compensate. Însă, în prima zi a lunii în curs, APMGR (Asociaţia Producătorilor de Medicamente Generice din România) a anunţat că majoritatea producătorilor de medicamente generice a achitat taxa aplicată în intervalul octombrie 2009 – septembrie 2011, sumele totale ridicându‑se la 17,4 milioane de euro.
Însă, oricât de impredictibilă ar fi piaţa, liderului îi va fi mai uşor să-şi menţină ascensiunea. În cazul Sanofi România, asul din mânecă este chiar noua linie de producţie inaugurată anul acesta. Posibilitatea de a produce medicamente generice pentru 27 de pieţe străine va aduce un plus al vânzărilor. Cu alte cuvinte, diversificarea desfacerii este o decizie strategică inspirată chiar şi pentru o companie care activează într‑un domeniu prea puţin afectat de criză.