După eliminarea unor scutiri acordate unor categorii de angajați și industrii, accentul se mută către stimularea investițiilor, cercetării-dezvoltării, listării la bursă și dezvoltării unor capacități industriale strategice. În 2026, companiile pot beneficia de credite fiscale, deduceri suplimentare și scheme de ajutor de stat, însă accesarea lor presupune criterii stricte și, în unele cazuri, investiții de zeci de milioane de lei.
De la scutirea de taxe la stimularea investiției
Politica fiscală din România trece printr-o schimbare importantă. Modelul bazat pe scutiri sau reduceri de impozite asociate unor categorii de venituri pierde teren, în timp ce autoritățile încearcă să favorizeze mecanismele legate direct de cheltuielile și investițiile realizate de companii.
Schimbarea are loc într-un context mai larg, marcat de încheierea reformelor asumate prin PNRR și de implementarea Pilonului 2 al OCDE privind impozitarea minimă globală.
În ultimii ani au fost eliminate facilități fiscale importante din domenii precum IT, construcții, industria alimentară, agricultură și turism. În paralel, legislația a început să introducă instrumente prin care statul încearcă să premieze mai degrabă investiția efectivă.
Cercetarea și dezvoltarea, în centrul noilor facilități
Una dintre cele mai importante măsuri introduse în 2026 este creditul fiscal de 10% pentru cheltuielile eligibile de cercetare-dezvoltare.
Mecanismul reprezintă o alternativă la facilitatea deja existentă, care permite o deducere suplimentară de 50% pentru cheltuielile eligibile de cercetare-dezvoltare.
Diferența este importantă pentru companii: în locul unei singure metode de stimulare, firmele pot avea la dispoziție mecanisme fiscale diferite, iar alegerea trebuie făcută în funcție de situația fiscală și de natura proiectului.
Scopul este și alinierea facilităților pentru cercetare-dezvoltare la regulile europene și internaționale privind impozitarea companiilor.
Listarea la bursă primește, la rândul ei, un avantaj fiscal
OUG 8/2026 a introdus și o facilitate pentru companiile care aleg să se listeze la bursă.
Pentru anumite cheltuieli aferente procesului de listare este disponibilă o deducere suplimentară de 50%.
În această categorie intră, potrivit informațiilor prezentate de Crowe România, cheltuieli precum:
serviciile de consultanță;
serviciile de intermediere;
taxele și tarifele aferente;
alte cheltuieli eligibile legate de procesul de listare.
Măsura urmărește să reducă o parte din costurile pe care o companie le suportă atunci când decide să acceseze piața de capital.
Pentru economia românească, efectul urmărit este dublu: mai multe companii listate și o piață de capital mai dezvoltată, dar și accesul firmelor la surse alternative de finanțare.
Investiții de minimum 50 de milioane de lei
Un alt instrument important îl reprezintă schema de ajutor de stat pentru investiții destinate realizării unor produse pentru care România are deficit comercial în industria prelucrătoare.
Schema a fost publicată în iunie 2026, iar în iulie a fost publicat ghidul solicitantului.
Companiile pot opta, în funcție de condițiile schemei, pentru granturi sau credite fiscale.
În cazul creditului fiscal, sprijinul se calculează pe o perioadă de șapte ani, începând cu trimestrul următor punerii în funcțiune a investiției. Perioada poate fi extinsă cu încă doi ani dacă, în primii doi ani, compania înregistrează pierdere fiscală.
Pragul de intrare este însă ridicat: investiția trebuie să aibă o valoare de cel puțin 50 de milioane de lei.
Ce poate fi finanțat?
Cheltuielile eligibile sunt cele aferente investiției inițiale și pot include, fără TVA:
Prin urmare, mecanismul este destinat în primul rând proiectelor industriale de dimensiune semnificativă, nu investițiilor obișnuite ale unei companii mici.
TechUp Romania: următoarea frontieră
Un alt program aflat în pregătire este TechUp Romania, destinat tehnologiilor considerate strategice pentru economia viitorului.
Schema nu era încă publicată la momentul informațiilor analizate, însă proiectul prevede sprijin pentru domenii precum:
inteligență artificială, calcul avansat, microelectronică, infrastructură digitală, biotehnologie, agri-tech, sănătate de precizie, energie verde, stocare, tehnologii climatice, mobilitate, spațiu, sisteme autonome, materiale avansate și producție industrială.
Este, practic, o încercare de a utiliza politica fiscală și ajutorul de stat pentru a atrage în România investiții în sectoare cu valoare adăugată ridicată.
Investiții între 5 și 50 de milioane de lei
Proiectul TechUp Romania ar urma să fie structurat pe două componente: cercetare-dezvoltare și producție sau prestare de servicii.
Valoarea costurilor eligibile ar trebui să fie cuprinsă între 5 milioane și 50 de milioane de lei, fără TVA.
Una dintre măsurile prevăzute este deosebit de interesantă: combinarea grantului cu o deducere fiscală de 200% a cheltuielilor eligibile cu activele corporale și necorporale aferente investiției.
Practic, deducerea suplimentară reduce baza impozabilă asupra căreia se calculează impozitul pe profit.
Pentru companiile care derulează proiecte de dimensiune medie, acest mecanism poate deveni un instrument important de reducere a costului fiscal al investiției.
Ce se schimbă pentru investitori
Privite împreună, măsurile indică o schimbare clară de strategie.
Statul nu mai încearcă să stimuleze în aceeași măsură venitul obținut de anumite categorii, ci încearcă să stimuleze ce face compania cu banii.
Investești în cercetare-dezvoltare? Poți beneficia de credit sau deducere fiscală.
Investești într-o capacitate industrială strategică? Poți accesa o schemă de ajutor de stat.
Te listezi la bursă? Poți beneficia de deduceri pentru anumite costuri.
Investești în tehnologii strategice? Noile scheme pregătite de autorități urmăresc să ofere stimulente suplimentare.
Este o schimbare importantă de paradigmă: facilitatea fiscală devine tot mai mult o recompensă pentru investiție și mai puțin un avantaj permanent acordat unei anumite industrii sau categorii de contribuabili.
Nu este însă un sistem simplu de accesat
Noile facilități vin și cu o problemă: complexitatea.
O companie trebuie să verifice dacă aceeași cheltuială poate beneficia de mai multe mecanisme, dacă există reguli privind cumulul ajutoarelor, care sunt condițiile administrative și ce documente trebuie pregătite.
În plus, aplicarea efectivă poate presupune interacțiunea cu Ministerul Finanțelor, ANAF și alte autorități.
De aceea, avantajul fiscal teoretic nu este întotdeauna egal cu avantajul economic efectiv.
O companie trebuie să dispună mai întâi de capitalul necesar pentru investiție și să poată susține proiectul până când facilitatea fiscală sau ajutorul de stat produce efectul financiar.
Miza: investiții mai mari, nu doar taxe mai mici
Noua filozofie fiscală are logică economică: statul încearcă să renunțe treptat la facilitățile care reduc taxarea fără să genereze neapărat investiții suplimentare și să direcționeze resursele către proiecte care pot crește productivitatea.
Dar succesul acestei politici va depinde de cât de simplu și predictibil este sistemul.
Un investitor nu are nevoie doar de o facilitate fiscală. Are nevoie să știe că regula va rămâne valabilă suficient de mult pentru ca investiția să poată fi amortizată.
Inflația, costul finanțării, lipsa predictibilității fiscale și procedurile birocratice pot diminua efectul unei facilități generoase.
De aceea, pentru România, provocarea din 2026 nu este doar să ofere mai multe avantaje fiscale, ci să construiască un sistem în care investitorii să poată calcula cu suficientă certitudine cât îi costă o investiție și ce beneficii fiscale vor putea obține.
Cine poate câștiga din noul sistem
În actuala configurație, cele mai mari oportunități sunt pentru companiile care:
investesc în cercetare-dezvoltare, dezvoltă capacități industriale, produc bunuri pentru care România are deficit comercial, investesc în tehnologii strategice sau iau în calcul listarea la bursă.
Pentru firmele mici, cu investiții reduse și fără proiecte de cercetare-dezvoltare, impactul este mai limitat.
Direcția este însă clară: România trece de la facilități fiscale generalizate către stimulente condiționate de investiții.
Dacă această schimbare va fi însoțită de stabilitate fiscală și proceduri mai simple, facilitățile pot deveni un instrument real pentru atragerea capitalului și dezvoltarea unor sectoare strategice. Dacă regulile se vor modifica frecvent sau accesarea va deveni excesiv de birocratică, avantajele fiscale riscă să rămână mai mult pe hârtie decât în planurile de investiții ale companiilor.
Foto: https://www.pexels.com/
