Oricât ne-am bucura însă de majorarea de salarii, ea nu a venit pe fondul unori câștiguri de productivitate, ci este un efect al unor dezechilibre majore din piața muncii şi în extenso, în economie.   În 2018, am înregistrat un șomaj la minime istorice și nu pentru că ar munci toată lumea, că sunt mai bine de un million de personae apte să muncească, dar care nu o fac, ci pentru că firmele au început să angajeze și din cei care nu erau văzuți până acum drept o opțiune.   În doar un an, din populaţia activă a României au dispărut 200.000 de oameni. Înseamna mai mult de 1% din întreaga populație, iar din forța de muncă disponibilă înseamna peste 2%. Oamenii pleacă, nu mai au încredere în România. Sunt aproape 4 milioane de oameni care contribuie la economiile altor state. România a ajuns în 2018 pe locul doi în topul țărilor cu cei mai mulți emigranți.   Guvernanții s-au gândit că pot să-i înlocuiască cu muncitorii străini, dar nici aceștia nu fac față deficitului acut de forță de muncă, pentru că fenomenul migraționist continuă. Și dacă am fi tentați să credem că veniturile mai mari sunt cele care îi atrag pe români să lucreze în străinătate, ei bine, studiile arată că cel mai des invocat motiv este corupția.