Această Lege fundamentală s-a născut într-un context particular. Ţara îşi pansa încă rănile războiului şi era divizată. Textul adoptat la 23 mai 1949 nu se aplica decât zonei controlate de cei trei aliaţi occidentali (SUA, Marea Britanie, Franţa), iar sovieticii nu au întârziat să reacţioneze printr-o Constituţie pentru RDG.

Textul adoptat nu era astfel decât unul provizoriu, ceea ce îl împiedica să poarte numele de Constituţie. După 60 de ani, textul provizoriu a devenit definitiv şi nu a suferit decât câteva modificări consecvente, în momentul reunificării sau în timpul reformei federalismului, în 2006.

Sâmbătă sunt prevăzute tot felul de festivităţi şi concerte, la Berlin cu precădere, dar şi la Bonn.

Această zi va marca şi alegerea preşedintelui Republicii Germania, care este votat de Adunarea Federală, un colegiu electoral ce cuprinde peste 1.000 de alegători. Surpriza ar fi dacă social-democrata Gesine Schwan (SPD) ar reuşi să-l învingă pe favoritul scrutinului, actualul preşedinte creştin-democrat Horst Köhler (CDU). Ambii aveau şase ani când se năştea Republica Federală Germania.

În Germania, preşedintele este ales de cei 612 deputaţi din Bundestag, cărora li se adaugă un număr egal de reprezentanţi ai celor 16 landuri - de obicei celebrităţi locale sau sportivi, mai puţin legaţi de mediul politic - care formează Adunarea Federală. Vor trebui deci 613 voturi pentru obţinerea majorităţii absolute. Dacă, după două tururi, nimeni nu atinge acest prag, este organizat un al treilea tur, iar cine se clasează pe primul loc este declarat învingător.

Ales în această funcţie când era practic un necunoscut germanilor, în pofida anilor petrecuţi la conducerea FMI (2000-2004), Horst Köhler este favorit pentru un al doilea şi ultim mandat, fiind susţinut de partidul CDU al cancelarului Angela Merkel şi de liberalii din FDP.

În vârstă de 66 de ani, cu o atitudine modestă şi sportivă, actualul şef al statului a ştiut să se facă apreciat de marele public. Celebritatea la nivel naţional al acestui fost înalt funcţionar era aproape zero atunci cînd a fost ales în fruntea statului, în 2004. "Care Horst?", se întreba atunci cotidianul de mare tiraj Bild. De atunci, Köhler a căpătat o statură politică, denunţând de pildă salariile încasate de marii patroni sau "monstrul" constituit, în opinia lui, de pieţele financiare sau, mai mult, blocând legile pe care le considera neconstituţionale. Pe scena internaţională a pus accentul pe parteneriatul cu Africa.

Potrivit Der Spiegel, Kohler se poate baza pe cel puţin 616 voturi.

El se va confrunta cu Gesine Schwan, care vineri a împlinit şi ea 66 de ani. Ea este susţinută de SPD şi de Verzi şi a fost singura sa adversară în urmă cu cinci ani. Profesor univeritsar, Gesine Schwan, coordonatoare din 2004 a relaţiilor germano-poloneze, este o personalitate independentă ce ar putea reuni simpatii din tabere diverse.

În cursă mai sunt doi contracandidaţi, dar lipsiţi total de şanse. Prezenţa lor este mai mult anectodică, cum e cazul candidatului partidului de extremă-stângă Linke - un fost actor al serialului poliţist Tatort.

La rândul lor, cele două partide neonaziste NPD şi DVU vor fi reprezentate de un cântăreţ în vârstă de 45 de ani, Frank Rennicke, care se prezintă drept "bard naţional". Cu chitara în mână, cîntăreţul evoluează de obicei la manifestaţiile extremei-drepte cântând "Sunt mândru că sunt german", "Patria" sau "Morţii noştri". Rennicke s-a declarat conştient că nu are cum să câştige alegerile, dar acest tată a şase copii a spus că, dacă ar fi ales, ar refuza să meargă să îngenuncheze în Israel.

Avantajul de care dispune preşedintele în exerciţiu s-ar putea totuşi dovedi fragil. În 2004, Kohler nu a obţinut decât un vot în plus faţă de majoritatea absolută în primul tur, în condiţiile în care teoretic dispunea de o marjă de 19 voturi, ceea lasă să planeze un anumit suspans.

Sunt posibile "trădări" în rândurile dreptei în Adunarea Federală, pentru că "preşedintele a fost ales ca apărător al neoliberalismului şi ca un reformist, dar s-a arătat mai degrabă critic faţă de capitalism şi bancheri în discursurile sale", după cum remarcă politologul Peter Losche.

Oricum, "cei care, în dreapta politică, nu sunt mulţumiţi de Kohler sunt practic constrânşi la loialitate, pentru că, dacă Schwan ar câştiga, ar fi un semnal puternic ce ar da un elan SPD-ului pentru obiectivul principal - legislativele" din septembrie, a explicat specialistul. Tocmai de aceea, scrutinul prezidenţial este considerat un test-cheie al disciplinei în partidul cancelarului Angela Merkel.

Sursa: NewsIn