Deciziile luate la nivelul microeconomic încearcă să asigure maximizarea utilităţii, date fiind lichiditatea, structura existentă şi anticipată a impozitelor, reglementările financiare, nivelul anticipat al dobânzilor şi al riscului etc. Când combinaţia acestor decizii duce la reducerea producţiei, înseamnă că entităţile microeconomice sunt nevoite să reducă activitatea pentru a maximiza profitul, pentru a minimiza costul etc.
Cei mai mulţi economişti cred că depresarea economiei americane şi, ulterior, a altor economii, inclusiv a economiei României, a venit de la lipsa creditării, care a acompaniat opacizarea pieţelor. Această viziune pune accentul pe latura ofertei, adică pe lipsa creditului.
Alţii, printre care se impune Edward Prescott, laureatul premiului Nobel, cred că mai multe cheltuieli publice fac inevitabilă acum creşterea impozitelor, ceea ce determină firmele să nu mai investească. Cu alte cuvinte, impozite anticipate mai mari în viitor depresează economia acum, astfel că planurile de stimulare a economiei sunt contracţioniste. Această viziune pune accentul pe cererea de credite pentru investiţii. Cred că ambele viziuni sprijină ideea că ieşirea din criză nu depinde pur şi simplu de utilizarea banilor publici (prin programe de tip keynesist) în locul celor privaţi. Ea depinde de reluarea creşterii productivităţii, care, la rândul ei, depinde de deciziile firmelor de a relua investiţiile. Dar creşterea productivităţii va fi întârziată atât timp cât se vor găsi bani pentru finanţarea ineficienţelor. Iar viziunea conform căreia creşterea cheltuielilor publice pentru stimularea economiei va duce la reluarea creşterii economice nu este sănătoasă, tocmai pentru că poate finanţa ineficienţele.
În cazul economiei româneşti, cred că băncile continuă creditarea firmelor pentru plata dobânzilor la creditele existente. Dar aceasta poate fi o formă de finanţare a ineficienţelor. Creşterea productivităţii va depinde de reluarea creditării pentru proiecte noi. Iar noile proiecte depind de deciziile private microeconomice, interne şi externe. Înainte de a decide noi proiecte, actorii microeconomici vor analiza cum vor arăta ratele impozitelor, dobânzile, moneda, ca urmare a utilizării de bani publici pentru stimularea economiei.
