Ei bine, si IT-ul si internetul nu sunt decat niste instrumente.Retelele sociale (facebook, linkedin etc) nu sunt initiative IT. Faptul ca sunt derulate prin intermediul internetului nu le face sa fie niste concepte IT. Retelele sociale sunt un fenomen social. Cu 50 de ani in urma, vanzarile prin telefon luau avant in SUA, unde aproape fiecare camin avea si are telefon. Cineva a constatat ca era mai eficient si mai ieftin pentru companii sa atinga consumatorul cu un mesaj telefonic decat sa trimita hai hui comis-voiajori. Vanzarile prin telefon au ramas, totusi, o ramura a domeniului general “vanzari” si nimeni nu le-a redefinit ca si componenta “telecom”.
Extrapoland, daca mai multi oameni se aduna intr-un bar si discuta probleme comune si stabilesc ca barul acela este locul lor de agora, atunci la ce categorie le plasam reuniunea: la social sau la HORECA? Nici spamul nu este un concept IT (erezie, nu?), ci de vanzari. Niste indivizi diabolic de isteti au descoperit ca pot folosi internetul mai bine decat telefonul (vezi vanzarile prin telefon, de mai inainte) pentru a-si vinde marfa.
Inca o data, internetul este un mijloc prin care unii incearca sa vanda ceva. Te lasi convins? Esti doar fraier, nu programator slab. Si nici phishingul nu este o afacere IT doar pentru ca are loc tot prin internet. Primele acte de phishing au avut loc inca din epoca preistorica: capcanele pentru prins vanat sunt primul exemplu de phishing din istoria omenirii: se pune o momeala atractiva intr-un loc de unde vanatul nu mai poate scapa nejumulit. Zilele astea, momeala vine pe e-mail si jumuleala se executa online. S-a schimbat mijlocul, nu scopul si nici conceptul. In Romania, primii “phisheri” au fost tiganii care te opreau sa te roage sa le schimbi in lei 100 de dolari, maruntis, din care primeai un teanc de hartie igienica, flancat de cate o foaie de cinci coco. Sa conceptualizam: street phishing?
