Italia, pe drumul fără întoarcere. Doar tiparniţa o mai poate salva

Cel mai teribil lucru pentru Italia şi pentru întreaga Zonă euro s-a produs. Dobânzile la obligaţiunile italieneşti la 10 ani au ajuns la 7,38% (creştere de peste 9% a randamentelor astăzi), în timp ce în cazul celor la 5 ani au crescut şi mai mult peste pragul de 7% (7,6% - creştere de peste 10% astăzi ), de unde începe drumul fără întoarcere. Inversarea curbei randamentelor este în sine un lucru foarte prost. Asta s-a întâmplat şi în cazul Greciei, Irlandei şi Portugaliei, după ce investitorii au început să se teamă că în scurt timp aceste ţări vor intra în incapacitate de plată (default) şi perspectivele de a-şi recupera investiţiile pe termen scurt sunt mai proaste decât cele pe termen lung.

 

Cu un guvern care a rămas fără susţinere în parlament, după ce aprobarea bugetului pe 2010 (da, este vorba despre anul 2010, italienii fiind în urmă cu lămurirea situaţiei bugetare) s-a făcut doar în condiţiile în care opoziţia, din care fac parte acum mai mulţi parlamentari care au ales să-l părăsească pe Berlusconi, nu a votat.

 

Acum, Silvio Berlusconi spune că va demisiona din funcţia de premier după ce parlamentul va aproba măsurile fiscale şi de reformă, necesare pentru ca Italia măcar să încerce să convingă investitorii că datoria de stat merită cumpărată.

 

După ce acesta îşi va depune mandatul, se vor organiza cel mai probabil alegeri anticipate, proces care ar putea dura câteva luni. Asta dacă nu se formează un guvern de uniune naţională, variantă care nu a fost încă exclusă.

 

Însă Italia prezintă mari probleme de credibilitate în acest moment, şi nu se ştie dacă înlăturarea lui Berlusconi le va rezolva. Grecia, Irlanda şi Portugalia au anunţat toate măsuri de austeritate şi reformă când situaţia s-a încins, asta înainte să primească bailout.

 

Matematic, pe drumul fără întoarcere

 

Analiştii băncii britanice Barclays cred că Italia „s-ar putea să fi intrat pe drumul fără întoarcere”. Dincolo de datoria publică imensă, creşterea economică anemică de la adoptarea euro şi lipsa de încredere din pieţe, cea mai mare problemă fundamentală a Italiei este că nu are o monedă proprie, spun aceştia. Riscul de faliment este mai mare faţă de ţări ca Japonia, de pildă, care are cea mai mare datorie publică din lume, pentru că investitorii ştiu că Banca centrală a Italiei nu poate să tipărească bani pentru a-şi onora obligaţiile de plată, indiferent de cât de inflaţionist este acest procedeu.

 

Potrivit Barclays, Italia are o problemă mare de la un nivel al dobânzilor de peste 5,5%. Asta pentru că dobânzile mai mari fac ca datoria publică să crească mai repede decât PIB, ceea ce duce în cele din urmă la necesitatea de a restructura datoria. Analiştii băncii britanice consideră că reformele ce vor fi anunţate de italieni nu sunt suficiente pentru a reda încrederea investitorilor. Acestea trebuie însoţite de intervenţia BCE, singura instituţie cu capacitatea de a produce bani în cantităţi nelimitate - Fondul European de Stabilitate Financiară nu este considerat drept o variantă credibilă.

 

Unde este Draghi?

 

Banca Centrală Europeană nu şi-a făcut simţită prezenţa în pieţele de obligaţiuni în această săptămână. Săptămâna trecută, prima cu italianul Mario Draghi în fruntea instituţiei, a fost cea mai intensă în privinţa achiziţiilor de bonduri emise de Italia şi Spania, nu mai puţin de 9,5 miliarde de euro. Din august, BCE a cheltuit 109 miliarde pe datoria acestor ţări – în special pe cea a Italiei.

 

Pe de altă parte, Draghi declara la prima şedinţă de politică monetară din fotoliul de guvernator că nicio ţară nu trebui să ia ajutorul BCE drept garantat. "Programul de achiziţie a bondurilor e temporar, limitat în canitate, şi folosit pentru transmiterea politicii monetare ", spune italianul, care adaugă că "e greu de crezut că dobânzile la obligaţiuni pot fi susţinute din exterior pentru mult timp". Adică BCE pune bani atât timp cât ţările să facă reforme, care să fie validate ulterior de pieţe.

Se pare că şeful BCE îşi respectă pentru moment afirmaţiile şi lasă Italia să resimtă din plin presiunea pieţelor.

 

Presiunea nemţilor

 

Jens Weidmann, membru în consiliul BCE şi şef al Băncii centrale a Germaniei, este foarte tranşant în problema finanţării deficitelor de către Banca centrală: este ilegal.

 

BCE nu poate să salveze guvernele tipărind bani, a declarat acesta marţi, citat de Bloomberg. Mai mult, Fondul european de bailout în forma convenită la ultimul summit european – aplicarea unui efect de pârghie care să-i mărească puterea financiară la 1.000 miliarde euro prin garantarea preimelor pierderi – contravine şi ea regulilor europene. Acest fond a fost modificat tocmai pentru a pune la adăpost ţări ca Italia şi Spania, împărţind riscul asupra tuturor ţărilor din Zona euro.

 

Italia are o datorie publică de peste 1.900 miliarde euro, peste 120% din PIB anual. Din această datorie, bonduri de 1.600 de miliarde se află în circulaţie pe pieţele financiare, ceea ce face din Italia a patra cea mai mare piaţă de obligaţiuni din lume.