Randamentele la obligaţiunile statului italian cu scadenţa la 10 ani au trecut joi de 6%, pentru prima oară de când Banca Centrală Europeană a intervenit în pieţe pentru a susţine artificial capacitatea Italiei de a se împrumuta.

 

Pe 4 august, după o lună în care Italia şi Spania s-au aflat sub tirul investitoilor în obligaţiuni, BCE a decis să intre în piaţă şi să cheltuiască miliarde de euro pe datoria suverană a celor două ţări. Banca centrală avea în bilanțuri datorie PIIGS de 165 miliarde de euro la 14 octombrie, din care 91 miliarde euro este emisă de Italia și Spania.

 

Pentru a cumpăra aceste hârtii, BCE trebuie să tipărească bani, pe care îi trage apoi din piață, de la băncile comerciale, prin operațiuni de sterilizare. Însă, cu cât sumele de sterilizat sunt mai mari, cu atât operațiunea este mai dificilă și poate cauza mai multe pierderi.

 

Acțiunea BCE a ţinut dobânzile obligaţiunilor la un nivel scăzut vreme de două luni. Se pare însă că de fiecare dată când BCE nu cumpără, atunci valoarea obligaţiunilor scade şi randamentele cresc.

 

În şedinţa de joi, dobânzile la bondurile de trezorerie ale Italiei la 10 ani au sărit de 6% pentru prima oară de când se află sub protecţia BCE. Valoarea obligațiunilor a scăzut la 91,5 eurocenţi la euro, în timp ce în urmă cu câteva zile era aproape de 93 eurocenţi la euro. Diferenţa poate să nu pară mare, însă variaţii similare s-au înregistrat pe toate scadenţele, şi Italia are în circulaţie bonduri de 1.600 miliarde de euro dintr-un total al datoriei publice de 1.900 miliarde euro, ceea ce face ca pierderile cumulate ale investitorilor să fie ridicate.

 

În cazul Spaniei dobânzile au ajuns la 5,53%, după ce în urmă cu o săptămână erau la 5% sau chiar ușor sub acest prag.

 

Dat fiind faptul că dobânzile se îndreaptă din nou spre nivelurile care au declanșat intervenția inițială, BCE e probabil să sară încă o dată în ajutorul celor două țări. Pragul critic pentru bailout-urile desfășurate până acum în Zona euro în cazul bondurilor la 10 este de 7%. Și în cazul Greciei, Irlandei sau Portugaliei BCE a intervenit în piață, însă, în cazul celor trei, nu a reușit decât să ajute băncile, instituțiile de credit reușind astfel să scape de o parte din obligațiunile ce s-au dovedit ulterior toxice, la prețuri relativ rezonabile.

 

Instituția va mai veghea asupra datoriei celor două țări cel puțin până în momentul în care Fondul european de bailout (EFSF) este pus pe picioare și dotat cu capacități suplimentare pentru a prelua sarcina BCE.