Considerati ca invitatia de aderare la NATO a Romaniei, in 2002, a fost pentru membrii Aliantei o decizie greu de luat?
Problema nu se pune in termeni dificil-facil. Important este ca decizia a fost luata. Desigur, au fost discutii intre membrii Aliantei privind consecintele extinderii. Dupa ce statele candidate au indeplinit criteriile de aderare, membrii NATO au ajuns la o pozitie consensuala si nimic altceva nu mai poate fi considerat azi mai important decat aceasta.
In ce mod includerea Romaniei si a Bulgariei in NATO serveste interesele de securitate ale tarii dumneavoastra (Estonia)?
Estonia a fost intotdeauna fidela principiului indivizibilitatii securitatii. Consideram ca stabilitatea este cel mai important factor in atingerea securitatii. A participa intr-o organizatie care are la baza valori si virtuti comune si ai carei membri sunt state democratice face ca Estonia sa beneficieze de pe urma prezentei Romaniei si a Bulgariei in NATO, in egala masura in care si Romania si Bulgaria beneficiaza de pe urma prezentei Estoniei in NATO. Lucrul cel mai important este ca extinderea NATO reprezinta extinderea unei zone a valorilor si a stabilitatii.
In ce fel afecteaza NATO securitatea in spatiile invecinate?
Statele NATO sunt democratii stabile. Stabilitatea lor induce stabilitate si in vecinatatea lor.
De ce considerati ca Rusia a adoptat o pozitie critica fata de extinderea NATO catre Est?
Din nefericire, Rusia defineste inca in prea multe cazuri lumea in termenii Razboiului Rece si considera ca largirea NATO este o intruziune in sfera sa de influenta. Anumite autoritati privesc NATO ca pe un bloc militar rival, desi nu mai este cazul de multi ani. Oricum, nu mai exista zone de influenta, prin urmare, nimic care sa ii poata fi luat Rusiei.
Ar fi fost mai benefica pentru securitatea continentului european si pentru cea a statelor europene, in parte, mentinerea unei asa-numite “zone gri” intre NATO si Rusia?
In mod sigur, nu. Acest mod de gandire apartine trecutului recent si nu corespunde mediului de securitate din secolul XXI. “zonele gri” creeaza si intretin instabilitatea.
Exista o limita - in termeni geopolitici - a extinderii NATO?
Desigur, procesul de decizie se complica atunci cand, in loc de cinci sau zece state, alianta are 25 sau 45 de membri, dar Estonia sprijina principiul potrivit caruia orice stat care indeplineste criteriile si isi exprima in mod clar vointa de a adera la Alianta sa o poata face. Portile NATO trebuie tinute deschise.
Considerati ca o eventuala includere a Ucrainei si a Georgiei ori a altor foste republici sovietice in NATO ar putea conduce la o deteriorare a relatiilor cu Rusia?
Rusia este un partener strategic al NATO, iar noi cooperam cu Rusia. Dar, cum Rusia nu este o membra a Aliantei, ea nu are drept de veto in cazul deciziilor NATO. De asemenea, Rusia ar trebui sa respecte deciziile altor state, intrucat este dreptul acestora de a alege cu cine sa se alieze si carei aliante sa apartina. Si inaintea celorlalte extinderi, Rusia a recurs la aceeasi retorica, dar nu s-a intamplat nimic special dupa ce acestea au avut loc. Cu unele dintre aceste tari, relatiile chiar s-au imbunatatit.
Care sunt principalele probleme pe care NATO va trebui sa le rezolve in viitorul apropiat?
Obtinerea unui succes strategic si operational in Afganistan este deosebit de importanta. De asemenea, este importanta dezvoltarea si imbunatatirea capabilitatilor destinate operatiunilor de stabilizare si reconstructie. Estonia a sprijinit intotdeauna conceptul Abordarii Globale, care presupune o abordare holistica a operatiunilor si o mai buna coordonare a eforturilor NATO cu cele ale altor organizatii implicate, in special cu cele ale Uniunii Europene. Si, nu in ultimul rand, trebuie luate in considerare noile tipuri de amenintari. In acest caz, apararea cibernetica trebuie privita cu foarte multa seriozitate.
Acest articol nu reprezintă consultanță financiară.
