Kung Fu Barbie

Cred ca prima papusa pe care am cumparat-o pentru Ana, fina mea de 3 ani, era din seria Barbie. Iar pustilor lui „frate-miu“ le-am dus cel mai des machete, inclusiv din seria „Cars“. E drept, am scapat de Batman, Spider-Man, Super-man sau alti eroi din plastic, dar asta, cred, numai dintr-o intamplare. N-am stiut si nici n-as fi crezut ca simpatica si aparent inofensiva Barbie este o arma cu efect intarziat. Care loveste in sanatatea sau siguranta copiilor. Acum, data in vileag, „bomba kung fu“ e retrasa in depozite.

Dar publicitatea si-a facut deja efectul. Milioane de copii din lumea intreaga sunt indragostiti fortat de anumite jucarii ca urmare a campaniilor masive de publicitate. Producatorii jubileaza odata cu fiecare bilant care arata cresteri masive ale profitului, cu fiecare nou produs lansat pe piata. Dar si cu fiecare milion de dolari economisiti din reducerea cheltuielilor cu forta de munca si prin externalizarea liniilor de productie. Cel mai des in China.

In China, miliardul e pus la treaba: roboteste ora de ora, zi de zi, an de an sa scoata pe piata marfa din ce in ce mai multa, din ce in ce mai ieftina... Oare si din ce in ce mai nesigura? Posibil. Probabil. Din ce in ce mai des apar plangeri legate de lipsa de calitate a produselor „made in China“. Cresterea economica rapida se produce pe baza volumelor: sute de vapoare descarca zilnic in porturile lumii marfa „kung fu“. Au inceput cu imbracamintea. Apoi cu electronicele si electrocasnicele. Acum incearca piata auto. In sute de mii de exemplare, produsele chinezesti pun stapanire pe rafturile Americilor, Europei, Asiei, Australiei, Africii... A mai ramas vreun continent neinvadat inca? A, da, Antarctica... pacat ca nu are rafturi! China nu poarta singura vina lipsei de calitate.

Totul incepe de la detinatorii de patente. De la producatorii de marci de origine si de la cei care lanseaza marcile pe piata. Si de la publicitate. Inghitim tot ce ni se da. Ca intr-o ferma de gaini, suspendate in hamuri si hranite cu „combinate“, si noi ciugulim zilnic inventiile industriilor bine promovate. Azi cumpar o Barbie pentru fina-mea Ana. Maine va trebui sa iau alta? De azi pana maine, mirajul jucariei a trecut. Vrea alta. „Jetiscu’“ (Jetix, canal de desene animate – n.a.) si-a facut datoria: personajele indragite se arunca in viata copiilor. Imi aduc aminte de ce spunea Frederic Beigbeder in cartea sa „199.000 lei“ („14,99 euro“, titlul original): „In publicitate, nimeni nu te vrea fericit, pentru ca fericitii nu consuma. Suferinta publicului ingrasa comertul“. Mai ales suferinta celor mici: nimeni nu rezista ochilor lacramosi ai picilor care plang dupa jucaria favorita.

Acum, aceleasi milioane de pici din intreaga lume plang din alt motiv: parintii le iau inapoi cohortele de Barbie, Batman, catelusi sau masinute si le duc la gunoi. Sau inapoi la magazin, in speranta ca le vor inlocui cu altceva mai bun sau ca vor primi banii inapoi.

Motivul e simplu: „calitatea“ produselor chinezesti iese la iveala – e prea incarcata in plumb. Sau are taisuri. Sau e prea magnetizata. Pe scurt, jucaria „made in China“ e nociva. Ameninta sanatatea si siguranta copiilor nostri. Sigur, si pe ai lor, dar majoritatea containerelor de jucarii chinezesti sunt debarcate pe pietele de desfacere americane sau europene. Pe pietele de consum bogate. Dar si in Romania. Scandalul legat de jucariile produse de americanii de la Mattel in China are efecte si in piata noastra.

Protectia Consumatorilor incearca sa identifice cate jucarii nocive au fost importate si se afla deja prin casele noastre. Cifrele arata ca peste 90% din jucariile prezente in magazinele romanesti sunt produse in China, iar calitatea multora este indoielnica. O parte din cele 18 milioane de papusi, machete, catelusi, bebelusi retrase in intreaga lume sunt la noi in tara. In mana copiilor nostri. Protectia Consumatorilor a dat ceva amenzi, circa 3 milioane de lei in total. Dar „kung fu Barbie“ continua sa loveasca. Acelasi Frederic Beigbeder de care aminteam mai sus spunea, cu cinism, ca „Publicitatea decreteaza ce este Adevarat, ce este Frumos, ce este Bun“. Acum Publicitatea traverseaza o criza. Prea mare ca sa fie trecuta cu vederea. De aceea Publicitatea vine sa ne spuna acum cat de mult e implicat Producatorul in campaniile sociale. Cat de mult se delimiteaza de mana de lucru chinezeasca la care a apelat ca sa-si scada costurile si sa-si sporeasca profitul. „Reclama guverneaza totul: domina vietile, finanteaza televiziunile, dicteaza presei scrise, stapaneste sportul“, spune Beigbeder. Totul este de vanzare. Oare? Chiar si sanatatea copiilor? Aici pare ca, pe cat de sensibili putem fi, pe atat de mult si de prompt reactionam. Acum, „kung fu Barbie“ se retrage. E drept, se retrage fortat, numai dupa ce a fost deconspirata.