Demonstrațiile în forță împotriva guvernului de la Ankara afectează deja turismul și economia Turciei, iar criticii se tem că ar putea apărea chiar probleme structurale, după cum scria, deunăzi, presa internațională. „Boicot“ este cuvântul magic, zilele acestea, printre protestatarii de la Istanbul, o metropolă devenită deja un hub economic mondial în toată puterea cuvântului, ca și peste tot în Turcia. Nu este un cuvânt liniștitor pentru premierul Erdog˘an, dar mai ales pentru investitori, care se tem de impactul tensiunilor sociale asupra afacerilor. O eventuală prăbușire a „starului“ creș­terii economice al momentului, propulsat în lumina reflectoarelor de investiții străine masive, ar fi un adevărat șoc. Potrivit Ernst&Young 2013 Turkey Atractiveness Survey, studiu realizat la sfârșitul lui 2012, cei mai mulți investitori plănuiau să își crească inves­tițiile aici, iar o prognoză a Ernst&Young Rapid‑Growth Markets Forecast indică o creștere a economiei de peste 5%, pe termen mediu.


INTERESE COMUNE. Comunitatea finan­ciară internațională stă cu ochii pe auto­ritățile turce, pentru că de modul în care gestionează această criză depinde cum vor evolua lucrurile. Țări precum Franța, Marea Britanie sau Statele Unite, de unde provin și investiții consistente, nu au întârziat să reacționeze critic față de reprimarea în forță a protestatarilor și să îndemne la calm. Nici România – trecută de altfel prin astfel de valuri de demonstrații în anii ’90 – nu poate percepe doar ca pe un spectacol trist ceea ce se întâmplă în Turcia, pentru că, deși nu se numără printre investitorii de acolo, o schimbare majoră negativă în mersul economiei turcești ar avea un efect, chiar dacă nu de proporții, și asupra economiei noastre și a afacerilor turcești aici, care se ridică la aproximativ cinci miliarde de dolari.


Referindu‑ne doar la relațiile bilaterale, Turcia se află pe primul loc ca partener comercial extracomunitar al României, iar de curând a fost parafat Planul de Acțiune pentru o serie de proiecte comune, în sectoare precum energie și transporturi. În plus, să nu omitem faptul că, recent, comunitatea de afaceri turcească și‑a exprimat interesul față de privatizările companiilor de stat – dornică fie să participe direct, fie să promoveze în Turcia ofertele de vânzare ale acestor societăți sau să promoveze proiectele energetice locale.


SLĂBICIUNI STRUCTURALE. ­Tensiunile sociale din Turcia nu au deocam­dată un impact puternic ­economic, dar con­se­cințe există, iar teama econo­miș­ti­lor că probleme structurale vor ieși la suprafață este foarte mare. Acțiunile la bursă s‑au dus în jos, peste 10%, iar lira turcească a scăzut la cel mai mic nivel din ultimul an și jumătate. „Cea mai profundă îngrijorare vine dinspre încasările din turism – protestele coincid ca perioadă cu sezonul de vârf în Turcia. Deci, pe termen scurt, atenția va fi concentrată pe acest sector și pe evoluția acțiunilor specifice“, spune Burak Demirpehlivan, analist la Saxo Capital Markets Istanbul. Deprecierea monedei turcești nu este neapărat consecința protestelor, acestea au pus doar presiune mai mare pe curs. „Contraperformanța industriei de turism și a acțiunilor specifice ar putea fi un fenomen pasager, însă presiunea globală pusă de titlurile de stat e foarte eficientă“, subliniază Demirpehlivan, referindu‑se la întărirea dolarului, datorită obligațiunilor de stat americane pe 10 ani, fapt ce pune presiune pe economiile emergente și monedele lor. Această situație se petrecea înainte de protestele din Turcia și reprezenta un risc real pentru echilibrul pe care reușise să îl creeze banca centrală, propice creșterii pieței de acțiuni și scăderii lirei turcești.


Este rezumatul pe scurt al contextului în care s‑au declanșat protestele, însă în profunzimea lucrurilor se găsesc slăbiciuni structurale, atrage atenția Seyfettin Gürze de la Facultatea de Economie din cadrul Universității Bahçeșehir din Istanbul: „Deficitul de cont curent este finanțat, în principal, prin bonduri, împrumuturi pe termen scurt și investiții pe termen scurt pe piața de capital, ceea ce reprezintă o slăbiciune structurală“. Turcia are nevoie de reforme în sectorul economic, explică Gürze, precum o reformă fiscală, a pieței muncii – „Reforme care, din păcate, au fost amânate după alegeri și nu sunt sigur că guvernul este conștient de faptul că trebuie să facă aceste reforme“. Înainte de criză, investițiile directe străine în Turcia erau la un nivel foarte ridicat și au finanțat o mare parte din deficit, dar odată cu criza aceste investiții au început să scadă. În primele opt luni din 2012, investițiile străine directe au totalizat 9,587 miliarde de dolari, în scădere cu 8,8% față de aceeași perioadă a anului trecut, pe fondul crizei globale.


Și pentru economistul și publicistul Mustafa Sönmez de la Deutsche Welle, esențial este tot aspectul structural. „Protestele doar au înrăutățit lucrurile, deoarece pun în discuție securitatea și relațiile cu Uniunea Europeană (UE) și cu Statele Unite.“ El avansează și o previziune: dacă violențele vor continua, iar guvernul nu va face eforturi să ajungă la o înțelegere cu protestatarii, situația economică se va înrăutăți.


MIZE EUROPENE. Negocierile de aderare a Turciei la UE sunt în impas, iar obiectivul strategic al țării de a intra pe piața Uniunii pare tot mai greu realizabil, cel puțin în viitorul nu foarte îndepărtat. Este o situație neplăcută pentru Turcia, dar favorabilă României, care își poate juca cartea, și anume să mizeze pe avantajul de a fi poartă de acces la piața unică europeană, cu aproximativ 500 de milioane de consumatori. Pentru România, Turcia este principalul partener comercial extracomunitar. Desigur, țara noastră este importantă pentru turci și pentru că se află printre statele aliate din spațiul balcanic ce îi sprijină aderarea la UE. Susținerea se reflectă în interesul pentru cooperarea în cadrul unor proiecte comune ale Uniunii, precum extinderea rețelei de transport dintre Europa și Orientul Mijlociu, prin traversarea României și Turciei.


La nivel înalt, s‑au încheiat, recent, o serie de parteneriate și s‑a stabilit ca obiectiv intensificarea schimburilor comerciale, astfel ca valoarea acestora să se dubleze, ajungând la 10 miliarde de dolari. Turcia este, în acest moment, pe locul patru la exporturi în România și pe locul nouă la importuri. În primul trimestru din 2013, valoarea schimburilor comerciale româno‑turce s‑a ridicat la aproape 1,1 miliarde de euro, cu 12,8% mai mult față de perioada similară din 2012. Exportul a atins 651,6 milioane de euro, cu 24,5% mai mare, în timp ce importul, 424,1 milioane de euro, în scădere cu 1,5% față de primul trimestru din 2012. Soldul balanței comerciale a fost în favoarea României, cu 227,5 milioane de euro. Dacă la nivel oficial relațiile par să se consolideze, nu același lucru se întâmplă la nivelul oamenilor de afaceri cu investiții în România. Cel puțin așa se înțelege în urma nemulțumirilor transmise, la sfârșitul lunii trecute, de către Asociația Oamenilor de Afaceri Turci (TIAD) ministrului Economiei, Varujan Vosganian. Și vorbim despre o listă întreagă: nivelul ridicat al TVA, inclusiv la produsele alimentare, perioada mare pentru evaluarea și aprobarea proiectelor finanțate prin fonduri europene, reglementări legate de regimul importurilor din Turcia, precum și disfuncționalități în prelungirea permiselor de ședere temporară. Drept răspuns, ministrul Vosganian a apreciat contribuția oamenilor de afaceri turci în procesul de reindustrializare din România și a afirmat că aceștia sunt un exemplu de investitor străin care trebuie încurajat. După valoarea capitalului social, Turcia ocupă locul 16 în clasamentul pe țări de rezidență ale investitorilor în societăți comerciale cu participare străină, în perioada 1991 – aprilie 2013, respectiv locul 3 în clasamentul pe țări de rezidență, după numărul de societăți înregistrate în România, respectiv 13.148, potrivit datelor Ministerului Economiei. Se estimează că investițiile totale ale firmelor turcești în România, directe și indirecte, depășesc 5,5 miliarde de dolari.


Trebuie precizat faptul că majoritatea companiilor mari din România cu capital turcesc nu sunt investiții directe, ci indirecte, realizate prin intermediul societăților înregistrate în alte state europene. Iată câteva exemple de companii mari cu capital turcesc și cu activitate aici: Garanti Bank sau Credit Europe Bank sunt investiții înregistrate ca provenind din Olanda; Ülker România – Ülker fiind cea mai mare companie de bunuri de larg consum din Turcia – este o investiție înregistrată în Germania; Euroweb România și‑a făcut intrarea pe piața noastră prin Euroweb Germania, deținută de Türk Telecom; multinaționala Ekol – compania turcă de logistică cu cea mai mare dezvoltare din Europa – a intrat pe piața locală prin Ekol Germania. Un clasament al Camerei de Comerț și Industrie România‑Turcia (CCIRT) privind investițiile turcești în Europa dezvăluie destinațiile preferate ale acestora: Germania deține supremația, urmată de Anglia, Franța și țările nordice. Dincolo de aspectul oportunităților investiționale pe care le oferă fiecare țară, România ar fi, cu siguranță, mai atractivă dacă ar asigura condițiile unui mediu de afaceri competitiv, iar atunci, în loc de listă cu nemulțumiri, oamenii de afaceri turci ar prezenta oficialilor din ministere liste cu oferte investiționale.


MĂREȚIE ȘI CĂDERE? Să se repete istoria? Analiștii văd versiunea optimistă a poveștii și aduc ca argument ascensiunea spectaculoasă a economiei turcești, din ultimii zece ani, care nu ar fi fost întâmplătoare, ci determinată de strategii ce vor continua, cel mai probabil, și care induc încredere. „Fundamentele economiei sunt bune, măsurile luate în ultimii zece ani rămân, la fel ca și realitatea faptului că Turcia a fost una dintre economiile care au trecut cel mai ușor prin perioada dificilă economic, la nivel mondial, din ultimii trei‑patru ani“, afirmă Elena Badea, director de marketing la Ernst&Young România. Decidenții au demonstrat viziune, au impus stabilitate și au întărit clasa mijlocie, continuă analistul, în opinia căruia „miza prosperității economice a Turciei este prea mare pentru ca volatilitatea de acum să nu fie depășită“.


În ultimii zece ani, Turcia aproape că și‑a triplat PIB‑ul per capita, fiind a 18-a economie a lumii ca PIB. În urmă cu doar câteva luni, economiștii estimau că, până în 2050, țara va ajunge între primele 12 economii mondiale. Interesul investitorilor străini față de acest stat este dat de dimensiunea pieței interne, de 74,6 milioane de consumatori, cu un PIB pe cap de locuitor de circa 11.489 de dolari, în 2013. Totodată, poziția geografică – Turcia face legătura între Europa, Asia și Orientul Mijlociu – a transformat‑o într‑un potențial centru de operațiuni pentru marile corporații din regiune, cu acces la o piață regională de 1,5 miliarde de consumatori, după cum se arată într‑un studiu al Ernst&Young România. La fel de mult au contat pentru investitorii străini și reformele economice structurale: în sistemul bancar, privatizările și liberalizarea statutului investițiilor străine.
Cum spuneam, România nu este investitor mare în Turcia, dar cu siguranță dacă toate aceste avantaje vor contrabalansa teama investitorilor, iar Turcia va depăși acest moment, și noi putem răsufla cumva ușurați.