Forma corectă e „va fi”, cu un singur „i”. După auxiliarele viitorului (voi, vei, va, vom, veți, vor), verbul „a fi” stă la infinitiv, iar infinitivul are un singur „i”: „va fi bine”, „vom fi acolo”, „vor fi anunțați”. „Va fii” e greșit în orice context.
Când apare al doilea „i”
Ca formă a verbului „a fi”, „fii”, cu doi „i”, apare doar în două situații, amândouă la persoana a II-a singular, adică atunci când vorbești cu cineva la „tu”:
- la imperativ afirmativ: „Fii atent!”;
- la conjunctiv prezent: „Vreau să fii acolo la ora 9.”
DOOM3 notează explicit, la verbul „a fi”, imperativul afirmativ „fii” și negativul „nu fi”. În toate celelalte cazuri scrii „fi”: la infinitiv („a fi”), la viitor („voi fi”, „va fi”), la condițional („aș fi”, „ar fi”), la imperativul negativ („nu fi”) și la conjunctivul perfect, care are aceeași formă la toate persoanele („să fi fost”).
Urechea nu te ajută
„Fi” și „fii” se pronunță aproape la fel, așa că auzul nu te poate corecta. Pe lângă asta, vezi des scris substantivul „fii”, pluralul lui „fiu” („are doi fii”), care e perfect corect. Iar „fi” singur, cu o literă mai puțin, pare multora un cuvânt neterminat, de unde tentația de a-l completa.
Fraze pe care le scrii des
- „Contractul va fi semnat luni.” Nu „va fii semnat”: după „va” urmează infinitivul.
- „Fii liniștit, am trimis documentele.” Imperativ afirmativ, deci doi „i”.
- „Te rog să fii punctual la interviu.” Conjunctiv, persoana a II-a, tot doi „i”.
- „Nu fi supărat, revin imediat.” La imperativul negativ, al doilea „i” dispare.
- „Ar fi bine să plătim impozitul la timp.” Condițional, un singur „i”.
- „Să fii sănătos și la mulți ani!” Urarea i se adresează cuiva cu „tu”.
- „Domnul Ionescu are doi fii.” Aici „fii” e substantiv și nu are legătură cu verbul.
Înlocuiește cu „a sta”
Pune în locul lui „a fi” verbul „a sta” și ascultă ce iese. Dacă natural sună „sta”, scrii „fi”: „va sta” corespunde lui „va fi”, „nu sta” lui „nu fi”, „ar sta” lui „ar fi”. Dacă natural sună „stai”, scrii „fii”: „stai liniștit” devine „fii liniștit”, „să stai acolo” devine „să fii acolo”. Nu ai nevoie să știi cum se numește timpul verbului.
În scrisoarea de intenție
„Voi fi disponibil pentru interviu începând de luni” sau „Pot fi contactat oricând” sunt fraze care apar în aproape orice scrisoare de intenție, iar un „fii” scăpat acolo se vede din primul paragraf. Cine face selecția poate avea zeci de scrisori pentru un singur post și caută motive rapide pentru o primă triere. Nu-i oferi unul înainte să ajungă la experiența ta.
„Să fi” sau „să fii”
La plural dilema dispare: „Fiți atenți!”, „să fiți acolo”. Mai delicată e perechea de la singular. „Să fii atent” îi cere cuiva ceva acum, la persoana a II-a. „Să fi știut, veneam mai devreme” e o ipoteză despre trecut, iar conjunctivul perfect are o singură formă pentru toate persoanele: „Să fi fost o eroare în sistem?”, „să fi plecat ei deja?”.
Nici cratima nu are ce căuta în „va fi”. Auxiliarul „va” se scrie separat, iar „v-a” înseamnă altceva, „vă” plus „a”, ca în „V-a fost greu?”. Dacă îți scapă des cratima la viitor, citește și despre vom sau v-om. Toate formele lui „a fi”, după DOOM3, le poți verifica pe dexonline.