Maduro, noul preşedinte interimar al Venezuelei, este un chavist convins

Unii îl consideră un politician radical, însă toţi sunt de acord că este indiscutabilă loialitatea sa faţă de proiectul lui Chavez, de care nu s-a depărtat în ultimele 20 de luni în care preşedintele lupta cu cancerul care i-a adus în cele din urmă moartea. Pe Maduro l-a uns Chavez drept succesor şi lui i-a revenit misiunea de a anunţa moartea liderului revoluţiei bolivariene.

 

Cei care îl cunosc, susţin că Maduro este un om de echipă, care ştie să se sprijine pe oamenii cu care lucrează şi este expert în arta negocierii, deprinsă în anii în care a fost sindicalist, activitate de pe urma căruia s-a ales şi cu o formare ideologică maoistă profundă şi structurată.

 

Fost lider sindical, în vârstă de 50 de ani, înainte de a fi imaginea Venezuelei în afara ţării, a fost mult timp şofer de autobuz. Maduro se învârte fără complexe în înalta politica internaţională şi recunoscând cât se poate de natural că nu ştie să vorbească decât limba ţării sale.

 

După ce a devenit, în 2006, cel mai tânăr ministru de externe în epoca Chavez, în octombrie 2012, Maduro a fost numit vicepreşedinte, erijându-se de facto şi deloc surprinzător în omul forte al chavismului.

 

Născut în Caracas în 1962 şi crescut în cartierul muncitoresc El Valle, Nicolás Maduro este un stângist convins. Nu a urmat studii superioare, a lucrat ca şofer de autobuz în Caracas şi a devenit un cunoscut lider sindical în anii 90 ai secolului trecut. L-a cunoscut pe Chavez pe când acesta ispăşea o condamnare la închisoare după eşecul loviturii de stat din 1992. În acest context, Maduro şi-a cunoscut şi iubita, avocată şi actualul procuror general al ţării, Cilia Flores, cu nouă ani mai în vârstă decât el, şi care juca şi rolul de consilieră a lui Chavez.

 

Maduro a contribuit la crearea partidului care l-a adus pe Chavez la putere, Mişcarea V Republica (MVR), fiind ales deputat în 2000, după ce, în 1999, participase la redactarea noii Constituţii Bolivariene.

 

În ianuarie 2006, Maduro a fost desemnat preşedinte al Parlamentului, post în care a stat doar şapte luni deoarece în august 2006 a fost numit în postul care avea să-i aducă expunere internaţională: ministru de externe.

 

'Este o persoană extrem de cordială în particular, cu un simţ al umorului foarte bine dezvoltat, însă ştie să fie şi dur atunci când este cazul, iar cu adversarii este dur, evident', spune ziaristul Vladimir Villegas, fost viceministru de externe până în 2007 şi fost coleg de şcoală cu Maduro.

 

Colaborator de cursă lungă al defunctului preşedinte, om în care Chavez avea foarte mare încredere, Maduro a preluat frâiele ţării când Chavez se afla în Cuba şi a fost văzut deseori cu lacrimi în ochi, atunci când vorbea de starea de sănătate a fostului colonel.

 

Criticii săi îl acuză că a distrus Ministerul de Externe, dând afară diplomaţi de carieră şi angajând oameni pe care îi cunoştea de când era şofer de autobuz.

 

La scurt timp după depunerea jurământului de preşedinte interimar, Maduro l-a desemnat ca vicepreşedinte pe Jorge Arreaza, ginerele lui Chavez, care până acum a fost ministru al ştiinţei şi tehnologiei.