Criza subprime are la baza securitizarea - “impachetarea” si vanzarea riscului, pe baza unor ratinguri. Au fost, finalmente, agentiile de rating vinovate?
Doi importanti factori stau la baza procesului de securitizare - ratingurile externe si ratingurile interne. Ambele au devenit subiectul unor dezbateri aprinse, marcand, probabil, un colaps al intregului concept actual despre securitizare.
Asadar, agentiile de rating au fost prinse pe picior gresit...
Da, se pare ca agentiile de rating au fost prinse pe picior gresit, la inceputurile crizei financiare. In acest moment, ele au devenit foarte active in a recupera terenul pierdut si suntem martorii unui val de reduceri de rating atat pentru instrumente, cat si pentru institutii. Procesul de “cautare a vinovatilor” va pune o si mai mare presiune pe aceste agentii, din pacate cu potential de a genera o reactie disproportionata.
Va modifica, asadar, criza subprime modelul de business?
In mod clar, pe parcursul anului 2008 vom asista la o restructurare a modelelor de business si la importante majorari de capital, ce vor genera, probabil, un nou val de consolidari, fuziuni si achizitii. Insa vom fi, probabil, martorii unui declin in numarul tranzactiilor de tip LBO (achizitii prin imprumuturi - n.red.), comparativ cu 2006 si 2007. Acest an va fi unul in care lichiditatile multor companii private vor intra in scena. Se va inregistra, cu siguranta, un semnificativ flux de fonduri dinspre tarile bogate in petrol, dinspre tarile asiatice sau chiar dinspre fondurile suverane. Totodata, sa nu uitam ca sfarsitul primului trimestru al anului 2008 va marca publicarea rapoartelor anuale ale institutiilor financiare, potentialele noi pierderi anuntate putand duce la retrageri masive ale investitorilor de pe anumite piete de produse sau geografice.
Pe fondul acesta, al crizei, vestea fraudei de la SocGen a cazut ca un trasnet...
Da, evenimentul vine, probabil, in cel mai nepotrivit moment, iar magnitudinea sa - egala, in termeni nominali, cu produsul intern brut anual al unei tari precum Cambodgia, cu peste 13 milioane de locuitori - face greu de crezut ca traderul in cauza activa pe piata “plain vanilla futures” (n.r. instrumente financiare cu risc coborat) , o piata relativ mai putin sofisticata decat multe alte piete de instrumente derivate.
Sa inteleg ca nu sunteti de acord cu explicatiile bancii?
In general, nu pot sa fiu de acord, in intregime, cu detaliile si explicatiile date de multe dintre institutiile afectate de criza subprime sau de fraude. A ajunge la situatii critice, legate de creditele subprime sau de operatiuni frauduloase, care au adus pierderi de cateva miliarde euro, tine de cauze interne acestora, ceea ce ma ingrijoreaza si imi adauga cateva semne de intrebare. Avem de-a face cu probleme grave in managementul riscurilor. Cu lipsa unui control si a unor raportari adecvate. Avem de-a face cu strategii de dezvoltare si diversificare a produselor si serviciilor care nu sunt bine intelese, fara a calcula implicatiile lor, fara a urmari indeaproape mersul evenimentelor si al operatiunilor, fara a lucra cu o protejare adecvata impotriva riscurilor. Asa cum se discuta si in pauzele intalnirii de la Davos, probabil asistam la o schimbare fundamentala a culturii bancare, care se transforma, incet, intr-o cultura a “primadonelor”, ce cauta obtinerea unei cat mai mari puteri, in cel mai scurt timp.
Credeti ca bancile vor cauta, la randul lor, noi modele de business?
In mod clar, activitatea bancara nu mai inseamna doar atragerea de depozite la dobanzi mici si acordarea de credite la dobanzi mari. Este acum asa de complicata, incat nici macar “primadonele” cu salarii exorbitante par ca nu mai stiu exact ceea ce se petrece. Criza subprime ne-a invatat ca, pentru a juca in prima liga a sectorului bancar international, este nevoie de mult mai mult decat o diploma la Harvard (sau la Universitatea din Lyon, ca in cazul traderului aflat acum in atentia lumii financiare internationale) sau de capacitatea de a obtine profit. Acestea, bineinteles, sunt in continuare apreciate, dar, ironic vorbind, se pare, numai in combinatie cu abilitatea de a transforma credite ipotecare neperformante in titluri cu rating AAA.
Care ar putea fi solutia pentru ca aceste turbulente sa nu se mai repete?
Sunt convins ca Banca Centrala Europeana si bancile centrale din tarile membre UE vor trage multe invataminte si vor veni, foarte curand, cu noi seturi de masuri, care sa intareasca supravegherea si pentru evitarea unor riscuri si surprize de proportii, care sa destabilizeze piata Europei. Este foarte posibil ca, in acest context, sa urmarim schimbari majore si in activitatea, si in rolul auditorilor financiari. Insa, cel mai probabil, initiativa va apartine, la fel ca si in trecut, institutiilor bancare, ce vor inaspri, din proprie initiativa, conditiile de creditare si criteriile de investitii, cu scopul cresterii calitatii activelor.
Cat de puternice au fost influentele subprime in Romania?
Nu subestimez situatia incerta de pe pietele financiare internationale si influentele acesteia pe piata din Romania, dar consider ca nici nu trebuie sa exageram aceste influente. Problemele majore sunt generate de situatia interna a Romaniei, de dezechilibrele fundamentale si structurale care s-au dezvoltat continuu, in loc sa fie diminuate si chiar eliminate. Ma refer aici la forta limitata a economiei de a genera suficient cantitativ, calitativ si pe structura pentru a acoperi, intr-o masura mult mai mare, consumul intern si a oferi un surplus pentru export, nivelul insuficient atins de productivitatea muncii, cheltuielile bugetare indreptate spre diferite zone, fara a se analiza prioritatile pe termen mediu si lung ale Romaniei.
Bineinteles, principala intrebare este daca aceste probleme vor contamina si afecta economia reala a tarii noastre. Din punct de vedere fundamental, calitatea companiilor private se mentine inca la valori ridicate, iar lichiditatea nu este inca un subiect presant. Accesul la finantari este inca fluent (insa cu marje de risc substantial mai mari), iar faptul ca multe companii au beneficiat de finantari pe termen lung si la rate de dobanda avantajoase nu poate fi decat benefic.
Ca rezultat, cel putin pe termen scurt, nu vad posibila o astfel de contaminare. Insa, pe termen mediu si lung, in caz ca vom asista la cresteri succesive ale ratelor de dobanda pentru creditele oferite de bancile romanesti, se va produce o eroziune din ce in ce mai mare a profiturilor agentilor economici si, ca urmare, o diminuare a ratei de crestere.
Vor exista, oricum, suficient de multe oportunitati; o riguroasa selectie a sectorului si selectia individuala raman insa cruciale. Cel mai probabil, companiile relativ imune la riscurile de ciclicitate - de exemplu, telecomunicatii, utilitati publice - se vor mentine in topul cresterii de activitate. Ar fi necesare o reajustare si rearanjare a unui efort comun din partea capitalului privat, din partea statului si a bancii centrale, deoarece, avand in vedere stadiul de dezvoltare actual al Romaniei, precum si efortul indreptat spre convergenta in cadrul UE, coroborat cu dorinta de a face fata cat mai bine efectelor concurentei si globalizarii, nu sunt suficiente numai eforturile capitalului privat, oricat de bine intentionate si de puternice ar fi acestea. Romania are forta si capacitatea de a pune un astfel de mix de resurse si eforturi sa lucreze cat mai repede si cat mai bine pentru a pozitiona economia intr-o zona adecvata, pentru a continua procesul de dezvoltare.
CV
- 32 de ani, doctor in Economie - Academia de Studii Economice Bucuresti
- Master of Science in Investment Banking - Universitatea Reading, Marea Britanie
- Peste zece ani pe pietele financiare europene si regionale, lucrand pentru importante banci comerciale, societati de brokeraj si companii de asset management
- Dupa cinci ani de activitate in Citi-ul londonez, s-a intors, cu trei ani in urma, in Romania, unde, in prezent, conduce divizia Investment Banking din cadrul BCR
- contributie importanta la dezvoltarea pietei financiare romanesti, prin derularea unor tranzactii internationale de pionierat in domeniul sindicalizarilor si al instrumentelor cu venit fix.
BCR Sectorul bancar
Istoric
Banca Comerciala Romana este cel mai mare jucator din piata bancara, fiind controlata de grupul financiar bancar austriac Erste Bank, care a platit 3,75 miliarde euro pentru a detine un pachet de 61,88% dintre actiunile bancii. BCR are, in prezent, o cota de piata de 27% dupa active. Banca a fost infiintata in 1 decembrie 1990, prin desprindere din Banca Nationala a Romaniei (BNR).
Profil BCR
- Membra a grupului financiar-bancar austriac Erste
- Gestioneaza, in prezent, active de peste 16,5 miliarde euro
- Opereaza prin 566 de sucursale si agentii
- Emite 23 de tipuri de carduri de credit si debit
- Are o retea de peste 1.400 de bancomate (ATM) si 12.000 de aparate pentru plata cu cardul la comercianti (POS)
Acest articol nu reprezintă consultanță financiară.
