La Harvard, Mark Zuckerberg era unul dintre studenţii‑vedetă, un fenomen al computerelor, capabil să scrie distrându‑se, în timpul lui liber, liniile de cod care au devenit apoi Facebook, o companie ce a schimbat lumea în opt ani.
Dar la primul lui test important ca şef absolut al unui business – oferta publică iniţială a Facebook (IPO) – CEO‑ul de 28 de ani cu faţă de copil a picat, şi încă rău de tot. Mai mult de atât, în pragul listării mult trâmbiţate, dar prost gestionate, tipul care coordona totul nu a fost de găsit. Nu a dat interviuri, nu a emis nici măcar o declaraţie. Ceea ce ridică o întrebare serioasă: este acest tip pregătit pentru postul de CEO al unei companii tranzacţionate public?

 

TICĂLOS SAU IPOCRIT? Odată ce a început listarea, copilul‑minune al informaticii a părut depăşit total, lipsit de abilităţile, experienţa şi temperamentul necesar momentului. Este înspăimântător, pentru că Facebook este o companie extraordinar de puternică, are o influenţă enormă asupra întregului Internet, dar şi pentru că Zuckerberg a aranjat lucrurile în aşa fel încât nu poate fi îndepărtat din poziţia pe care o ocupă.

Oferta publică iniţială a Facebook a fost un dezastru din momentul în care au început să se vândă primele acţiuni, pe 18 mai.

 

Au fost cotate prea sus şi au fost aruncate pe piaţă prea multe, aşa încât, în loc să asistăm la obişnuitul salt din debutul unei IPO, acţiunile au leşinat. Apoi a căzut bomba – îngrijorată din cauza slăbiciunilor businessului, înaintea listării compania a avertizat pe tăcute analiştii de pe Wall Street să-şi tempereze estimările de preţ. Clienţii privilegiaţi au prins de veste şi s‑au retras de la tranzacţionare, în timp ce restul lumii, neştiutoare, a dat buzna să cumpere acţiuni Facebook. Unii dintre investitorii cei mai harnici au pierdut 25% peste noapte. ­Optica, după cum se spune în acest mediu, nu este favorabilă. Atunci când a cotat prea sus IPO, Facebook a fost considerată lacomă şi incompetentă. Să vorbeşti despre cum poţi face lumea mai bună în timp ce faci o listare la bursă din care bogaţii cu informaţii din interior devin şi mai bogaţi, iar oamenii obişnuiţi sunt jecmăniţi, arată ipocrizie. Să refuzi să vorbeşti despre listare arată ticăloşie de‑a dreptul.

 

VOTUL DECISIV. Niciuna dintre caracteristicile de mai sus nu se potrivește cu imaginea unei companii care încearcă să convingă 900 de milioane de utilizatori că pot avea încredere în ea şi‑i pot încredinţa informaţii personale. „Nu mă îndoiesc că situaţia asta va dăuna afacerii lor", spune Vivek Wadhwa, cercetător la Centrul Rock pentru Guvernanţă Corporatistă de la Universitatea Stanford. „Facebook a trecut de la stadiul de favorită a tuturor la cel de secătură. Zuckerberg a trecut de la stadiul de vedetă, de copil‑minune, la cel de tâlhar. Oamenii şi‑au pierdut economiile." (O parte din cercetările lui Wadhwa de la Stanford implică dezvoltarea de ghiduri etice pentru start‑up‑uri, „în aşa fel încât să educăm oameni de felul lui Zuckerberg înainte să ajungă să înveţe pe propria lor piele", explică el.)


Acum a început căutarea vinovaţilor. Comisia de reglementare a valorilor mobiliare (SEC) şi Autoritatea de reglementare a industriei financiare (FIRA) investighează situaţia. La fel şi comisiile de profil din Camera şi Senatul american. Investitorii pornesc procese în instanţă împotriva Facebook şi a bancherilor săi din cauza „divulgării selective" a veştilor proaste dinaintea listării iniţiale. Una dintre firmele de avocatură pune în discuţie şi faptul că mai multe persoane ce aveau acces la informaţii interne, inclusiv doi membri ai comitetului director al Facebook, au decis cu două zile înainte de IPO să vândă mai multe acţiuni decât intenţionau iniţial.
Unii dau vina pe Morgan Stanley, prin­cipalul girant al listării, afirmând că banca a sfătuit prost Facebook în ce priveşte cotaţia acţiunilor. Iar un director de la Morgan Stanley a dat vina, sub protecţia anonimatului, pe bursa NASDAQ, ale cărei computere au funcţionat prost pe 18 mai, ceea ce i‑a speriat pe investitori la primele ore ale listării, un moment crucial.


Totuşi, în cele din urmă, responsabilitatea cade pe umerii lui Zuckerberg, care controlează 57% din drepturile de vot ale Facebook. Aşa încât, chiar dacă în comitetul director se găsesc persoane mai în vârstă, cu mai multă experienţă – Reed Hastings, CEO Netflix, Donald Graham, CEO Washington Post Co., Marc Andreessen, cofondatorul Netscape –, ei nu pot strânge mai multe voturi decât Zuckerberg. Nici investitorii nu au vreun cuvânt de spus despre felul în care este condusă compania din cauza structurii pe două clase a acţiunilor gândite de Zuckerberg.

 

„Mark Zuckerberg a trecut de la stadiul de vedetă, de copil‑minune, la cel de tâlhar. Oamenii şi‑au pierdut economiile"– Vivek Wadhwa, Universitatea Stanford

 

REFLECTOR. Dar poate acesta gestiona situaţia? „O spun cu sinceritate – nu ştiu", mărturiseşte Michael Pachter, analist la Wedbush Securities, care l‑a criticat public pe Mark Zuckerberg în timpul turneului de promovare a IPO pentru că apărea la întâlniri îmbrăcat în bluză cu glugă în loc de costum. Pentru Pachter, o asemenea ţinută este imatură şi arată lipsă de respect. „Avem un tip cu IQ de 200 de puncte, obişnuit să fie cel mai inteligent din cameră. Dar care are experienţă zero", exclamă Pachter. „Îmi aduc aminte cum eram eu la 28 de ani. Şi eu credeam că ştiu mai multe decât toată lumea. Dar există anumite lucruri unde nu este la fel de versat ca cei mai în vârstă. De aceea trebuie să învăţăm de la ei."
Zuckerberg va trebui să înveţe din mers. Conduce acum o companie evaluată la 90 de miliarde de dolari, mai mult decât Ford şi General Motors la un loc. Este ca şi cum ai luat lecţii de zbor când te afli deja în scaunul de pilot al unui 747, cu sute de pasageri la bord.

„Sunt toate lucrurile pe care le înveţi la o şcoală de afaceri, ca să poţi conduce o companie: aspecte legate de contabilitate şi finanţe, lucruri ca modelare şi prognoză, toate chestiile de resurse umane", precizează Roger Kay, analist la firma de cercetare Endpoint Technologies. „Sunt toate aceste lucruri pedestre, destul de plicticoase, de învăţat pe dinafară, dar sunt importante." Prăbuşirea acţiunilor Facebook şi dezvăluirile privind veniturile mai slabe decât se estima iniţial atrag atenţia asupra unor probleme fundamentale cu care se confruntă compania. Dacă adăugăm veniturile slabe din publicitate, firma lui Zuckerberg se va afla sub o presiune suplimentară de a creşte încasările şi a justifica preţul acţiunilor.

 

FACTORUL PUBLICITATE. Ca să corespun­dă cu evaluarea ei multimiliardară, Facebook trebuie să continue să crească cu o rată anuală de 50% în următorii ani. Indiferent ce spune Zuckerberg despre misiunea socială a companiei, „odată ce eşti listat la bursă, trebuie să munceşti din greu ca să monetizezi afacerea şi să‑ţi păstrezi evaluările", avertizează Sir Martin Sorrell, CEO al WPP Group, cea mai mare firmă de publicitate din lume.

Probabil, această presiune va ispiti Facebook să folosească principala unealtă de monetizare pe care o deţine: datele. O mulţime de date. Dezastrul IPO creează un stimulent pentru a intra şi mai adânc în vieţile utilizatorilor – exact „ceea ce urăşte lumea mai mult", subliniază Wadhwa. Aceste informaţii, luate la bani mărunţi şi analizate aşa cum trebuie, pot fi de mare valoare pentru publicitari.
Alt obstacol care se ridică în faţa lui Zuckerberg este mobilitatea. Oamenii se mută de pe computer spre dispozitive mo­bile, unde Facebook încă nu a găsit o cale de a face bani, în parte pentru că nu poate înghesui la fel de multe reclame în ecranul mai mic al telefoanelor inteligente.

În fine, intervine sentimentul tot mai răspândit că, de fapt, publicitatea pe Facebook nu prea funcţionează – sunt clienţi de publicitate care „au început să pună la îndoială profitul adus de investiţia lor", explică Sorrell. Să plasezi reclame lângă rezultatul căutărilor pe Google merge bine pentru că oamenii care folosesc Google caută deja nişte produse. Să faci publicitate pe Facebook este mai puţin eficient, pentru că oamenii intră pe site ca să vorbească cu prietenii lor, nu să caute produse.

Desigur, acestea sunt problemele obiş­nuite ale unei afaceri într‑un domeniu extrem de volatil. Sincer, nimeni nu s‑ar fi plâns dacă acţiunile Facebook ar fi luat‑o în sus în loc să se prăbuşească, o mişcare pe care compania ar fi putut s‑o obţină foarte uşor. Trebuia doar să vândă mai puţine acţiuni, cu un preţ mai mic. Dar Facebook nu a vrut să lase vreun sfanţ pe masă. Zuckerberg şi bancherii lui s‑au lăsat mânaţi de orgoliu, autoamăgire şi ego. Iar acum trebuie să cureţe mizeria.