Marketing in sectorul public

Sigur ca exista diferente, sigur ca organizatiile guvernamentale sunt adeseori monopoluri, in timp ce firmele nu pot sa isi permita ignorarea concurentei, sigur ca mai peste tot, cand vine vorba despre actiuni ale statului, lumea se incrunta si devine neincrezatoare, in timp ce, intr-o societate comerciala, oamenii sunt mai linistiti, scopul fiind declarat si evident acela de a obtine profit.

In special noi, romanii, suferim de o manie a persecutiei, de o frica (poate, pe alocuri, justificata) fata de tot ce inseamna “stat”. Avem impresia ca dam prea multe si primim prea putine, ca politicienii ne fura si ca pentru ei democratia inseamna orice, numai asumarea responsabilitatii nu. Deci sarcina autorului nu e deloc usoara.

Daca in SUA sau intr-un alt stat cu un sistem de administratie publica decent, solutiile propuse de Kotler ar putea obtine cateva premii de marketing, in Romania ar insemna probabil revolutie si castigarea alegerilor in trei mandate consecutive. In toata nebunia care inseamna administratie publica, Kotler vine cu o degajare de care, sincer sa fiu, nu il credeam capabil. Pana la urma, el este, fara doar si poate, un vizionar, insa unul despre care nu se poate spune neaparat ca a reusit sa faca trecerea de la televizor alb-negru la color. E, in mod cert, un parinte al marketingului pe care il stim noi astazi, insa parintii devin adesea prea conservatori, iar asta se simte putin si in scrisul lui Kotler. Reiterand idei ce stau la baza marketingului si adaptandu-le astfel incat sa poata fi folosite in sectorul public, Kotler emana, totusi, un iz de articol de marketing din anii ‘80.

De asemenea, nu am putut sa nu sesizez ceea ce eu banuiesc a fi un exces de zel al traducatorului Dan Criste. I-am retinut numele, fiindca am observat aceeasi problema si in Geniu in marketing, tradusa tot de el. Nu vreau sa fiu inteles gresit, cartile sunt, per total, bine traduse, doar ca, pe alocuri, m-am lovit de alegeri deranjante, cum ar fi inlocuirea unui acronim foarte cunoscut, WIIFM (What’s In It For Me), cu ECCA (Eu cu ce ma aleg). De acord, traducerea cam asta ar fi, dar oare chiar era necesar sa se inlocuiasca acronimul? Si cuvantul “marketing” ar putea fi tradus daca fortam putin nota. Si, totusi, nu o facem.

Revenind la marketing in sectorul public, un lucru il face Kotler exceptional: sesizeaza bresele din sistem, carentele la nivel de mentalitate pe care functionarii publici din Statele Unite, dar si din Romania le au, si evidentiaza asocierile total deplasate pe care le fac atunci cand vine vorba despre marketing.

Si, fie vorba-ntre noi, cam la acelasi nivel de superficialitate ne aflam si in ceea ce priveste asocierea dintre cultura si marketing. Mai exact, se oscileaza intre ignoranta crunta si eforturi insuficiente de a judeca un fenomen pe care inca nu il intelegem.

Recenzie de Andrei Rosca, publicata cu sprijinul www.bookblog.ro.