Mărturia unui bucureștean care a fost aseară la clubul groazei

Ambulanţe, poliţie, pompieri, smurd (a propos, poate nu mă pricep eu, dar organizarea autorităţilor mi s-a părut exemplară şi impecabilă), tineri care alergau disperaţi şi-şi căutau prietenii, presa, oameni care locuiau în zonă şi ieşiseră din casă pentru a întreba cu ce pot să ajute, corpuri de tineri întinse pe jos pe care cei de pe salvări încercau să-i resusciteze, fete costumate de Halloween plângând în hohote, miros de carne arsă  Aveam impresia că sunt într-un film de groază şi trăiam cu sentimentul că din clipă în clipă ar trebui să apară regizorul care să urle “stop”. Din păcate, nu a apărut. Nu o să stau să-mi pun întrebări despre cine e vinovat şi de ce a fost nevoie să moară atâţia oameni ca să înţelegem că toate cluburile de acest gen sunt nişte bombe cu ceas. O face Radu aici. În schimb, aş fi vrut sa vă povestesc altceva. Aş fi vrut să vă spun despre cei din jurul nostru care seamănă a oameni, dar de fapt sunt niştre zdrenţe cu suflete chircite şi hâde. Am văzut aseară câteva chestii care m-au lăsat cu gura căscată, nu-mi venea să-mi cred ochilor si urechilor. Articolul integral aici