La noi, dupa o cadere de peste 6% in primul trimestru, ni se spune sa nu intram in panica, deoarece, inca din aprilie, economia a inceput sa dea semne de relansare. Mi-e greu sa cred ca asa va fi, dar si mai greu imi este sa accept ideea iesirii din criza, pe sistemul scoaterii iepurasului din jobenul iluzionistului de la circ. Hocus-pocus si gata, criza s-a dus, iata relansarea. Nimic mai simplu si mai frumos. A fost ce-a fost, dar a trecut si ne putem intoarce fericiti la locurile noastre de munca, la banci, ca sa mai imprumutam ceva bani pentru Loganuri si plasme si, de ce nu, putem da fuga repede la agentii, ca sa vedem daca nu au mai ramas locuri pentru litoralul bulgaresc.
Daca relansarea este atat de aproape, inseamna ca ideea aceea in care criza era prezentata ca fiind momentul de rascruce al evolutiei societatii actuale, cu regandirea neoliberalismului, cu necesitatea restructurarii sistemului financiar, cu necesitatea echilibrarii raportului dintre profituri si salarii, cu strategiile de restructurare a economiilor nationale pe principiile dezvoltarii durabile etc., nu a fost decat o varianta moderna a basmelor Fratilor Grimm.
Se pare ca aceasta temuta criza internationala a fost, cum deja ni s-a spus, mai mult mediatica si psihologica decat economica si financiara, adica un fel de gogorita si nimic mai mult. Se pare, de asemenea, ca, daca am avut unele necazuri, ele nu sunt nimic altceva decat accidente de parcurs ale unui model de dezvoltare corect si solid, care si-a dovedit viabilitatea tocmai prin faptul ca a reusit atat de repede si fara schimbari structurale sa se autoregleze. Este dovada clara ca nu avem nevoie de nicio schimbare. Sistemul financiar international este bun, raportul dintre munca si capital este corect, globalizarea este avantajoasa pentru toti, delocalizarile sunt perfecte, inegalitatile sunt doar povesti din ziare, mediul inconjurator nu este cu nimic afectat de poluare si de efectul de sera. Totul este perfect, intr-o lume perfecta care tocmai a reusit sa rezolve un incident minor al anului de gratie 2009. Au fost unele probleme cu niste americani care nu-si mai plateau creditele si cu unele cadre superioare care au mai furat niste bani, poate si cu unele banci care au incurcat putin lucrurile, dar domnii Jean-Claude Trichet si Dominique Strauss Kahn au pus repede ordine si sunt gata sa pregateasca inceperea relansarii.
Mi-e teama de aceasta relansare pe care si noi, in Romania, am inceput sa o trambitam. Speram ca aceasta criza sa dureze mai mult, macar atat cat aveam nevoie, mai intai sa intelegem ce avem de facut si apoi sa si facem ceea ce trebuie neaparat facut, adica sa ne reorientam si sa ne restructuram economia. Sa ne eliberam mai mult de dependenta fata de pietele vestice, sa trecem agricultura de la stadiul de subzistenta la cel de export, sa punem accent pe educarea si pregatirea tineretului, sa modernizam institutiile statului. Intr-un cuvant, sa iesim din provincialismul european in care ne aflam si sa incepem o adevarata modernizare si civilizare a tarii. Relansarea despre care se vorbeste acum nu este nimic altceva decat acceptarea starii in care ne aflam. Vorba romanului: “Lasa ca merge si asa; eu sa fiu sanatos, ca dupa mine poate sa vina si potopul”.
