Dl Ministru Pogea mizeaza ca va castiga, desi consultanti, patroni, analisti si nu numai ii spun ca va pierde, si nu cu un cal frumos, ci cu un impozit mic. Cand spun mic, ma gandesc la cat poate sa obtina maxim pentru un buget sarac, cam 80 mil. euro, din atacul furibund al afacerii de familie, al frizeriei de la coltul strazii, al agentiei imobiliare de cartier, parte a filosofiei sale de a mari bazinul de colectare si numarul celor impozabili. Dar, impozabilii, care si-au prins deja gatul in ghearele crizei, pregatesc o mica revolutie fiscala. Sunt dispusi sa iasa din economie, nu prin lichidare, ci prin suspendare, si mai sunt dispusi sa returneze cu dobanda cadoul statului, trimitandu-i proaspeti someri pe statele de plata. Numarul somerilor trece de 500 de mii, iar valurile de concedieri din piata privata sau sistemul public (vezi dosarul CFR), la care se adauga reveniri ale romanilor din Italia si Spania, par sa nu aiba nevoie de inca un impuls, in conditiile in care Guvernul “face eforturi sustenabile pentru a plati salariile si pensiile”, ca sa-l citez pe dl premier Emil Boc. Mai mult, nedeductibilitatea TVA la achizitia de masini si combustibili, impreuna cu forfetarul, incurajeaza fenta fata de bugetul de stat pe principiul “daca tot nu ni se deduce cheltuiala, de ce sa mai taiem factura?!”.
Sincer, eficienta forfetarului o vad din alta perspectiva: si anume, incredibila mobilizare si, poate, pentru prima oara, atat de distinct si vocal, a micilor intreprinzatori, a consultantilor fiscali, a unora dintre patronate, care pun sub semnul intrebarii politica de impozite a dlui ministru Pogea. Aceasta minirevolutie fiscala ma face sa ma intreb daca dl ministru nu si-a ales gresit calul de bataie sau chiar subiectul cu care sa se puna contra unei bune parti a mediului de afaceri.
