Desigur, ii votam pe ei, si, brusc, ne va pune Dumnezeu mana in cap, se vor largi strazile, se vor imputina masinile, va scadea poluarea, vor invata soferii bunele maniere.
Bucuresteanul de rand nu se gandeste cum se poate rezolva o astfel de problema. El o vrea doar rezolvata. Nu se gandeste ca primariile nu numai ca nu au zecile de milioane de euro in buget pentru a se ocupa doar de drumuri, nu au o solutie nici din punct de vedere fizic. Ce sa faci, sa pui poduri suspendate, sa inventezi masina care zboara? Realitatea este ca sunt prea multe masini pentru felul in care sunt gandite strazile din Capitala. Acum cateva zile il auzeam pe premier, intr-o emisiune TV, vorbind despre taxa auto. Spunea ca soferul care polueaza trebuie sa plateasca.
De acord. Dar la cum merg lucrurile, oricum Bucuresti va fi un oras blocat in doi ani. Problema rezolvata. Asa ca vor trece si omul de afaceri, si elevul de liceu la bicicleta, asa cum s-a pomenit in alte tari, dar cum la noi nici nu se poate lua in considerare. Doamne fereste, daca ai bani, esti “cu staif”, trebuie sa iti arati pozitia sociala. Ei bine, vom vedea. Bucurestiul nu va avea mai putine masini, nici mai multe strazi. E o lupta pierduta. Din start. Imi este la indemana sa fac o paralela intre Bucuresti si Amsterdam. Masinile sunt o raritate.
Strazi cu pasaje pietonale largi, mii sau sute de mii de biciclete. Nu este o rusine pentru nimeni sa iasa cu bicicleta, nu pierde nici la capitolul imagine si, in plus, castiga acele atat de importante trei ore. Plus o serenitate pe care nu am mai vazut-o de ani buni la bucurestean. Pentru ca locuitorul Capitalei romanesti nu s-a bucurat nici de autoritati locale care sa gandeasca in avans, nici de cultura capitalista a evitarii situatiilor extreme. Da, condusul se incadreaza in aceasta categorie. In Bucuresti.
