Inainte de toate, sa amintim un fapt care nu poate fi contestat. Evolutia unui stat membru depinde de capacitatea sa de a genera dezvoltare economica. Proiectul european este un cadru de referinta, un instrument de solidaritate si un mediu foarte favorabil, prin ceea ce ofera in materie de acces pe piata, competitivitate si stabilitate. Bineinteles, nu inlocuieste o politica economica nationala si nici nu este suficient pentru a garanta dinamismul unei societati. Prioritatile stabilite de comun acord cu Comisia Europeana au raspuns unui model de dezvoltare, care nu este obligatoriu sa coincida in intregime cu cel care se va stabili pentru Romania.
Exista, fara indoiala, multe puncte comune, atat prin dimensiunea geografica, populatie, prin asezarea noastra periferica in Europa, cat si prin structura noastra socio-economica, ceea ce ne permite sa afirmam ca modelul spaniol poate fi util in Romania. Desi situatia Spaniei in momentul aderarii la Uniunea Europeana era diferita de cea a Romaniei de astazi, ar putea fi util pentru cetatenii romani sa cunoasca evolutia in acesti 20 de ani. Este de ajuns sa amintim ca, in 1975, Spania avea un Produs Intern Brut (PIB) de 297,4 mii de milioane de euro, care, la sfarsitul lui 2006, a ajuns la o mie de miliarde euro. In termeni relativi, PIB-ul spaniol a evoluat de la 8% din cel al Uniunii Europene cu 15 membri, la 9,7%. In aceeasi perioada, venitul pe cap de locuitor in Spania a evoluat de la 71,6% la 90,1% din media Uniunii Europene. Cu alte cuvinte, spaniolii au recuperat aproape 20 de puncte procentuale din diferenta de venit care-i separa de Europa la care aderasera.
Este dificil sa cuantificam efectele macroeconomice ale ajutoarelor structurale. Cu toate acestea, dintre toate modelele folosite se desprind concluzii pozitive in ceea ce priveste venitul, locurile de munca si productivitatea. Astfel, se poate afirma ca PIB-ul spaniol a fost in medie cu 1,75% mai ridicat in fiecare an, in perioada 1989-1993, fata de cat ar fi fost in lipsa ajutoarelor comunitare. Mai mult, in perioada 1994-1999, avand in vedere, intre altele, cresterea resurselor, PIB-ul spaniol a fost, de asemenea in medie, cu 3,3% mai ridicat in fiecare dintre anii mentionati, fata de situatia cand nu ar fi existat ajutoare.
Din ajutoare comunitare s-au finantat patru din fiecare zece kilometri ai autostrazilor si soselelor, care pornesc de la 2.000 km in 1985, pentru a ajunge la mai mult de 10.000km la sfarsitul anului 2005. De asemenea, in privinta pietei muncii, ajutoarele comunitare au efecte directe. Se estimeaza ca numarul de angajati este cu 153.530 mai mare fata de cat ar fi fost in lipsa ajutoarelor, intre 1989-1993, si cu 317.070 in perioada 1994-1999.
