Navetiștii continuă să fie dificil de determinat să renunțe la autoturisme în favoarea unor moduri de transport durabile, mai ales la nivel local, acolo unde mobilitatea urbană este gestionată în principal, arată un nou raport publicat miercuri de Curtea de Conturi Europeană.
Navetiștii și mobilitatea urbană: lacunele politicilor locale
Cea mai mare parte a populației Uniunii Europene locuiește în zone urbane, care concentrează locuri de muncă și activitate economică. Această concentrare generează însă un trafic intens de navetă și un nivel ridicat de poluare. Deși UE promovează mobilitatea urbană durabilă prin legislație, orientări și finanțare, auditorii avertizează că este nevoie de eforturi suplimentare pentru a răspunde nevoilor reale ale navetiștilor și pentru a atinge obiectivele de mediu.
Responsabilitatea pentru politica în domeniul transporturilor revine în principal statelor membre. În acest context, UE a alocat aproximativ 60 de miliarde de euro în perioada 2014–2027 și a susținut constant promovarea mobilității durabile ca alternativă viabilă la utilizarea mașinilor personale. Sprijinul a vizat investiții în trenuri regionale mai eficiente, extinderea rețelelor de tramvai și a pistelor de biciclete între suburbii și centrele metropolitane, precum și dezvoltarea centrelor multimodale care să asigure conexiuni fluide între diferite moduri de transport.
Un rol central în strategia UE îl au planurile de mobilitate urbană durabilă (PMUD), obligatorii din 2024 în 431 de orașe europene. Auditorii au identificat însă mai multe lacune în PMUD-urile evaluate, care le reduc eficacitatea și le împiedică să își atingă potențialul maxim.
„Mulți cetățeni ai UE utilizează autoturisme în zonele urbane în fiecare zi, adesea pentru că nu există alternative atractive de mobilitate. Deși UE și-a consolidat politica de mobilitate durabilă, eforturile la nivel local sunt esențiale pentru ca situația să se îmbunătățească. Numai atunci putem spera la mai puține ambuteiaje, la un aer mai curat și la o calitate a vieții mai bună”, a declarat Carlo Alberto Manfredi Selvaggi, membru al Curții responsabil de acest audit.
Auditorii subliniază că, deși legislația a fost consolidată, aceasta nu obligă statele membre să se asigure că planurile de mobilitate urbană durabilă respectă orientările relevante ale UE. De exemplu, UE recomandă corelarea planificării mobilității urbane cu amenajarea teritoriului, astfel încât dezvoltarea urbană și mobilitatea să se susțină reciproc și să influențeze modul în care oamenii se deplasează între suburbii și orașe.
În plus, multe planuri nu indică în mod clar dacă există finanțare pentru investițiile propuse. Analiza PMUD-urilor din șase zone urbane – Budapesta, Katowice, Lisabona, Praga, Sevilla și Lille – a arătat că acestea se limitează adesea la granițele administrative ale orașelor, fără a reflecta în mod adecvat fluxurile reale de navetiști.
Un audit anterior, realizat în 2020, arăta că doar destinațiile din zonele centrale mici puteau fi atinse mai rapid cu transportul public decât cu autoturismul. De această dată, auditorii au analizat accesibilitatea în 45 de minute plecând din anumite zone suburbane, concluzionând că mașinile pot acoperi, în general, o arie mult mai mare, inclusiv la orele de vârf.
Deși majoritatea proiectelor auditate, de la linii de metrou și tramvai până la centre multimodale, au produs rezultatele scontate, acestea nu au făcut întotdeauna viața navetiștilor mai ușoară. În unele cazuri, nevoile reale nu au fost suficient analizate, iar în altele, coordonarea dintre autoritățile învecinate a fost deficitară, ducând la utilizarea ineficientă a fondurilor europene.
