Ne împrietenim cu rușii?

Deși piața din România și cea din Federația Rusă au colaborat destul de strâns înainte de 1990, în ultimii douăzeci de ani relațiile economice ale celor două state nu au fost dintre cele mai cordiale. În mare parte, din cauza reminiscențelor din vremea perioadei comuniste, care au creat o reticență în special în interiorul mediului de afaceri românesc. Dar și de partea rușilor răceala a fost aceeași, ei fiind recunoscuți drept tradiționaliști, care lasă cu greu să pătrundă noi companii străine în interiorul granițelor lor.

„La nivelul schimburilor comerciale, în primii zece ani după Revoluție, piața din Rusia a fost complet ignorată. Constatăm acum că există un interes mai mare, dar semnalele sunt că accesul e încă destul de dificil acolo, din cauza tradițiilor comerciale care se păstrează foarte bine, iar rușii își triază temeinic partenerii, deși potențialul este mult mai mare. La rândul lor, companiile rusești au o prezență destul de discretă în România“, a declarat, pentru MONEY Magazine, analistul economic Constantin Rudnițchi, enumerând Lukoil, Alro, TMK și Mechel (ultimii tocmai au anunțat că vor să părăsească piața românească și au scos la vânzare toate operațiunile de aici). „Vorbim deci de o reticență a investitorilor ruși de a veni în România. Și România a fost reticentă în a primi investitori ruși, iar unele proiecte probabil s‑au blocat în acest fel“, a arătat analistul. Și Uniunea Europeană privește cu o oarecare reținere investițiile rusești – a adăugat el –, dar, pe de altă parte, și rușii au o atitudine similară când este vorba de afacerile europenilor la ei în țară. Rudnițchi a amintit scandalul iscat în Rusia când compania TNK s‑a aliat cu britanicii de la BP pentru explorări petroliere în zona arctică, foarte bogată în hidrocarburi. „Miza relațiilor economice dintre România și Rusia este energia și, evident, că aici sunt jocuri mari. Ca exemplu, Europa sprijină proiectul de conductă Nabucco, iar acum Rusia contraatacă cu South Stream“, spune Rudnițchi. Dacă ne referim la importuri, Rusia este foarte importantă pentru România, fiind deocamdată singura sursă de import al gazelor. „Există discuții aici despre eliminarea intermediarilor din importurile de gaze. Dar este vorba tot de intermediarii lor... Problema importurilor este mai degrabă o problemă a Uniunii Europene, cei de la Bruxelles trebuie să găsească modalități de reducere a dependenței față de gazele din Rusia“, explică analistul economic. Perioade de răceală (uneori o răceală accentuată) au existat și la nivel politic, cauzată de anumite declarații arogante – este vorba de declarația președintelui Traian Băsescu, care a spus la un moment dat că Marea Neagră este tratată ca un lac rusesc, a amintit Rudnițchi.

POTENȚIAL URIAȘ. Analistul economic Bogdan Glăvan susține, la rândul său, că relațiile pe care le avem cu rușii pe plan economic sunt mult sub potențialul lor. „Acest lucru este legat de sensibilitatea politică acumulată în perioada postcomunistă. Cred însă că a venit momentul în care trebuie să privim mai relaxați relația cu Rusia. Suntem în Uniunea Europeană acum, suntem în NATO, avem o poziție care ne permite să ne raportăm mult mai bine la Rusia“, spune Glăvan, adăugând că Rusia este o piață emergentă din zona BRIC, țări aflate în atenția investitorilor. „Rusia dispune de foarte multe materii prime și e păcat să nu încercăm să profităm de acest lucru. Cam toate țările UE vor să penetreze piața rusă. Rușii și‑au deschis în ultima vreme piața pentru investitorii străini și au ieșit și ei pe piețele externe, deci se dorește o îmbunătățire a relațiilor economice internaționale“, a subliniat Glăvan. În opinia sa, reticența care se simte atunci când vine vorba de afaceri cu investitori ruși trebuie să dispară. „De multe ori se suspectează interese dincolo de cele economice, însă trebuie să avem maturitatea să manageriem aceste relații, astfel încât să fie benefice pentru România“, a conchis Bogdan Glăvan. Prin urmare, România ar trebui să aibă o relație economică mult mai strânsă cu rușii. „Vecinii nu ți‑i alegi. Relațiile ar trebui să fie cât mai bune posibil, pentru că și noi depindem de ei, și ei depind de noi“, susține analistul economic Ilie Șerbănescu. Deși România și Bulgaria au fost lăsate în afara sferelor de influență, „ele rămân teritorii discutabile și disputabile, or acest lucru se vede. Nimic nu este clar, iar statutul celor două țări în Uniune este groaznic, nu există altele care să aibă un asemenea statut“, a mai spus Șerbănescu. În relațiile cu rușii, România stă chiar mai prost decât Bulgaria. „Politica își pune și ea amprenta, desigur, dar este una minoră, relațiile economice sunt cele care primează, iar toate problemele derivă din statutul neîmpărtășit de Rusia, care nu a fost de acord ca România și Bulgaria să se ducă spre Vest“, susține economistul.

DIFERENȚE DE PREȚ. Pentru economia românească, Rusia înseamnă în primul rând resurse de gaze naturale. Țara noastră importă anual circa trei miliarde de metri cubi de gaze din Federația Rusă, adică aproape un sfert din consumul anual al țării, care se ridică la 13–14 miliarde de metri cubi. Prețul de import practicat de România în acest moment este de circa 450 de dolari pe mia de metri cubi de gaze naturale. Dar volumul pe care‑l importă România din această țară este relativ mic, comparativ cu al altor state europene, astfel că prețul pe care‑l plătește statul român este cu 10–20% mai mare decât media europeană. Atunci când stabilesc prețul gazelor, rușii țin cont și de suportabilitatea populației din statele importatoare. Prin urmare, un alt motiv pentru care prețul gazelor rusești este mai mare pentru români decât pentru alți europeni este faptul că România are resurse proprii de gaze care pot acoperi 75% din consum la un preț mult mai mic decât cel rusesc. Gazele de producție internă, produse de Romgaz și OMV Petrom în proporții egale, costă 160 de dolari pe mia de metri cubi. De unde apare această discrepanță de preț? O discuție care trenează de câțiva ani între Rusia și România este legată de existența a doi intermediari în importul de gaze: Imex Oil, care face parte din grupul rus Conef și WIEE, deținut de nemții de la Wintershall (50%) și de Gazprom (50%). Sunt tot firme rusești, apropiate gigantului producător de gaze. Autoritățile s‑au străduit ani la rând să elimine acești intermediari din relațiile cu Gazprom, tocmai în ideea că, odată cu dispariția lor, și prețul va scădea. Acest mit a fost însă spulberat în urmă cu un an de atașatul comercial al Ambasadei Rusiei la București, Igor Sidorov, care a declarat foarte clar că prețul gazelor nu are nici o legătură cu existența acestor intermediari și că, dacă România vrea gaze mai ieftine, trebuie să ofere altceva la schimb. „Depinde de partea română să obțineți un preț mai bun la gaze. Trebuie să existe tratative. Dacă oferiți ceva, dacă faceți o propunere, atunci și Gazprom va veni cu un preț mai bun“, a spus Sidorov, amintind apoi de povestea privatizării companiei de gaze Distrigaz Sud, cumpărată în 2005 de francezii de la Gaz de France. „Gazprom a vrut să cumpere acea distribuție de gaze și a propus pe o perioadă de timp mai multe preferințe pentru gazul rusesc, însă România a dat câștig companiei Gaz de France“, a arătat atașatul comercial.

CE VOR RUȘII LA SCHIMB? În perioada 2004–2005, când procesul de privatizare a companiilor energetice de stat era în floare, Gazprom a fost interesat să preia distribuțiile de gaze și a participat la privatizarea Petrom. Rușii nu au reușit să cumpere nimic atunci, întrucât Distrigaz Nord a fost achiziționată de nemții de la E.ON, distribuția din sud a fost câștigată de Gaz de France, iar Petrom a fost adjudecată de OMV. Dar chiar și după această perioadă (mai exact în 2007), oficialii gigantului rus au anunțat că sunt interesați de preluarea Romgaz, producătorul național de gaze, atunci când acesta va fi scos la privatizare. Momentul pare să fi sosit, pentru că acum autoritățile române au în plan listarea la bursă a 15% din acțiunile Romgaz. În plus, Gazprom vrea să construiască depozite de gaze pe teritoriul României, împreună cu Romgaz, pentru ca resursele să fie cât mai aproape de consumatorii europeni. Și analizează împreună cu autoritățile române condițiile în care gazoductul South Stream, dezvoltat de Gazprom, ar putea traversa România. Mai mult, rușii sunt interesați și de sectorul electricității din România, vrând să participe chiar la construirea unor termocentrale. Și lista intereselor nu se închide aici: rușii vor să dețină benzinării în România, prin subsidiara lor sârbă NIS. Potrivit planurilor anunțate în această vară, compania vrea să dețină 120 de stații în România, 250 de stații în Serbia, 80 în Bulgaria. NIS a cumpărat deja trei stații în România (două în Sibiu și una în Arad), pentru care a primit avizul Consiliului Concurenței. Până la sfârșitul anului, NIS își dorește să dețină câte 40 de benzinării în România și Bulgaria, potrivit oficialilor companiei. Investițiile fac parte din proiectul prezentat la sfârșitul lui 2011 premierului român de la acea vreme, Emil Boc, care prevede „investiții în domeniul petrolier de câteva sute de milioane de euro până în 2015 și crearea a 500 de locuri de muncă“. Tot în acest context, Gazprom Neft, divizia petrolieră a gigantului rus, urmărește și un alt parteneriat cu România. NIS deține o rafinărie la Pancevo, aflată în proces de modernizare, de unde va alimenta benzinăriile din regiune. Pentru a aduce țițeiul din Rusia în Serbia, Gazprom s‑a arătat interesat de proiectul oleoductului Constanța‑Trieste, denumit și PEOP (Pan European Oil Pipeline). Acesta ar fi trebuit să ducă țiței de la Constanța spre centrul Europei, dar proiectul trenează de mai mulți ani, din lipsă de finanțare. O parte din conducta de pe teritoriul României există deja, iar Gazprom ar fi fost interesat să construiască restul, adică porțiunea de la Constanța la Pancevo. Să nu uităm nici de interesul manifestat de ruși pentru privatizarea Oltchim Râmnicu Vâlcea. TISE, o companie care are în acționariat o divizie deținută 100% de Gazprom, a cumpărat caietul de sarcini, dar nu a participat la licitație.
Realitatea din teren este, însă, cu totul alta: prezența companiilor rusești pe piața românească este firavă. Atât de firavă, încât putem număra pe degetele de la o mână concernele puternice prezente la noi: Lukoil, Vimetco, Mechel și TMK.

 

Prezență pe piața românească

Federația Rusă este al șaptelea partener comercial al României (cu o pondere de 3,7%), al doisprezecelea exportator (pondere 2,2%) și al cincilea importator (pondere 4,9%), potrivit datelor Ministerului Economiei. În sem. I din 2012, schimburile comerciale au însumat 2,3 mld. dolari, din care exportul României a reprezentat 653 mil. dolari, iar importul, 1,7 mld. dolari. Soldul balanței comerciale, negativ pentru România, a fost de 1 mld. dolari, în scădere cu 0,4% față de 2011. Cine sunt marii jucători?

1. Lukoil. V Compania rusă deține rafinăria Petrotel de la Ploiești, fosta Teleajănul, și un lanț de peste 300 de benzinării, care o propulsează pe poziția a treia în clasamentul celor mai mari distribuitori de carburanți din țară.

2. Vimetco. V Face parte din grupul Marco, deține fabrica de aluminiu din Alro Slatina și pe cea de alumină Alum Tulcea. Alro a devenit cunoscută mai mult în urma contractului cu Hidrolectrica. Fiind cel mai mare consumator de electricitate din țară, Alro are nevoie de foarte multă energie în bandă (încontinuu, la aceeași putere) la un preț rezonabil pe MWh. Astfel că, anii trecuți, reprezentanții companiei au cerut și au obținut un preț al energiei care ține cont de cotațiile aluminiului la Bursa de Metale de la Londra. Demersul celor de la Alro a făcut obiectul unor scandaluri mediatice, unde s‑a vorbit de stenograme, presiuni asupra autorităților și valize de bani care s‑ar fi plimbat prin Ministerul Economiei.

3. Mechel. V Grupul este prezent în România din 2002 și deține Mechel Târgoviște, Mechel Câmpia Turzii, Ductil Steel Oțelu Roșu și Ductil Steel Buzău, Laminorul Brăila și Mechel Reparații Târgoviște. La finele lunii septembrie, oficialii Mechel au anunțat că vor să vândă operațiunile din România, pe care speră să obțină 150 milioane de euro. Ministrul delegat pentru dialog social, Liviu Pop, a declarat că există deja o companie italiană care și‑a exprimat interesul pentru preluarea acestor activități.