Senatorul Hillary Clinton era, in mod clar, candidatul favorit pentru multi dintre democrati, avand mult mai multe resurse financiare si organizationale decat rivalii sai si cel mai bun brand din poltica democrata.
A fost in centrul atentiei nu numai pentru democrati, ci si pentru republicani - persoana cu care se asteptau sa se confrunte in alegerile prezidentiale. Pentru ca sansele pareau atat de favorabile unei victorii democrate in noiembrie, opt sau noua candidati - cu grade diferite de plauzibilitate - au decis ca merita sa incerce o lupta pentru nominalizare cu Clinton. Spre surpriza tuturor, candidatul care parea sa aiba cele mai putine sanse, Barack Obama, s-a dovedit a avea insusirile necesare pentru a-i invinge pe ceilalti candidati si pentru a ajunge aproape la acelasi nivel cu Clinton. Nimeni nu poate pretinde rolul de favorit in cursa democrata, iar acest suspans s-ar putea mentine pana la conventia nationala.
Intre timp, in tabara republicana, John McCain este lider, adunand suficienti candidati pentru a-si asigura nominalizarea. Partidul se poate concentra deja pe alegerile din noiembrie. Dar provocarea este, in continuare, dificila. Razboiul din Irak ramane o povara grea, cu costuri mai mari decat castigurile, economia este intr-o situatie dificila, iar oamenii doresc o schimbare la Casa Alba. Daca Hillary Clinton era unitatea de masura pentru toti ceilalti, in ambele partide, anul trecut, McCain devine acum standardul pentru comparatii. Pe masura ce competitia continua in tabara democrata, intrebarea devine “cine este cel mai bun pentru a lupta cu McCain”? Acesta va fi un factor tot mai important pentru alegatorii democrati, care sunt acum fragmentati pe criterii de rasa, sex si generatie, in absenta unor diferente serioase intre strategiile politice ale candidatilor.
