Obligația transportatorilor publici și privați de a-și trece flota pe combustibili ecologici

În Parlamentul României se află în dezbatere o modificare legislativă care stabilește obligații pentru transportatorii publici și privați din România în înlocuirea flotei actuale care folosește ca și combustibil benzină și motorină cu combustibili ecologici. În momentul de față Legea 37/2018 stabilește ca: „Autoritățile publice locale, regiile autonome și societățile aflate în subordinea unităților administrativ-teritoriale vor achiziționa mijloace de transport călători acționate prin motoare cu propulsie electrică, tehnologii verzi de tipul Electrice, Hybrid, Hybrid Plug-In, Hydrogen (FCV), motoare cu propulsie pe gaz natural comprimat, motoare cu propulsie pe gaz natural lichefiat și motoare cu propulsie pe biogaz, în proporție de minimum 30% din necesarul de achiziții viitoare. Procentul va fi calculat din totalul numărului de autovehicule achiziționate într-un an.   De asemenea legea se adresează și „societăților cu capital privat care furnizează servicii publice de transport local și metropolitan sau în cadrul unei asociații de dezvoltare intercomunitară, inclusiv societățile de taxi, vor achiziționa, începând cu anul 2020, mijloace de transport călători acționate prin motoare cu propulsie electrică, tehnologii verzi de tipul Electrice, Hybrid, Hybrid Plug-In, Hydrogen (FCV), motoare cu propulsie pe gaz natural comprimat, motoare cu propulsie pe gaz natural lichefiat și motoare cu propulsie pe biogaz, în proporție de 30% din necesarul de achiziții viitoare”.   Asociația Energia Inteligentă, coordonator al Task Force-ului Future Mobility din cadrul Confederației Patronale Concordia (CPC), consideră că deși proiectul de lege are ca scop încurajarea investițiilor durabile în viitorul transportului prin introducerea unei noi prevederi precum “procedura de achiziție anuală in limita a minim 30% se va aplica până la atingerea unui procent de 80% din flota fiecărui transportator public sau privat”, ca să evităm consecințele negative asupra pieței și ca să asigurăm sprijin real în cursul tranziției pentru sectoarele în care vor fi aplicate ar trebui avute în vedere o serie de elemente:  

• având în vedere că vehiculele de tip hibrid sunt împărțite în două categorii: ”mild hybrid” și ”full hybrid”, textul prevederii ar trebui să cuprindă toate tehnologiile Electrice, Mild Hybrid, Full Hybrid, Hybrid Plug-In și Hydrogen.
• deși tehnologiile au avansat, iar prețurile de cost, atât în ceea ce privește producția de motoare, cât și pentru achiziția de autovehicule de către populație s-au redus, considerăm că pentru o tranziție durabilă și sănătoasă ar trebui respectat principiul neutralității tehnologice, care să permită acceptarea tuturor tipurilor de energie cu respectarea pragurilor de emisii GES în vigoare.
• reînnoirea treptată și sustenabilă a parcului auto din România cu scopul de a reduce emisiile de carbon din transporturi.
• impunerea unei tranziții forțate către tehnologiile alternative fără a pune la dispoziție un sprijin substanțial atât companiilor de transport, cât și dezvoltatorilor de rețele de realimentare, va duce pentru unele companii la imposibilitatea respectării acestei tranziții, iar pe de cealaltă parte diferența de preț dintre tehnologii se va răsfrânge atât in prețul de transport pe care în final îl suportă consumatorul, respectiv prețul final al bunurilor și serviciilor achiziționate.
• înlocuirea parcului auto cu autovehicule verzi/curate va fi un efort considerabil care nu poate fi realizat fără existenta unei scheme de ajutor din partea autorităților guvernamentale.
• rata de dezvoltare în România a infrastructurii de alimentare pentru mașinile ecologice este una scăzută, astfel că nu se poate asigura mobilitatea flotelor companiilor pe teritoriul întregii țări. Pentru a stimula rata de dezvoltare este nevoie de adoptarea unor măsuri legislative și financiare înaintea măsurilor de tipul celei vizate de acest proiect. Spre exemplu, România are un vid legislativ în ceea ce privește obținerea de autorizații de înființare/licențe GNC, iar din experiența dobândita din situații similare, alinierea cu standardele europene depășește termenul de 90 zile și introducerea tuturor normelor care să permită construcția stațiilor de GNC/GNL.
• este necesară dezvoltarea unui cadru legislativ coerent care să susțină eficient tranziția la electromobilitate, de exemplu prin diferențierea pe baza emisiilor de CO2 a tarifelor de infrastructură rutieră.

  Aspectele semnalate, recomandă elaborarea urgentă a unei strategii de parcurs pentru România cu orizontul de timp 2050 în conformitate cu țintele declarate de Comisia Europeană, de manieră integrată pentru toate sectoarele economiei, care să includă și sectorul transport, precum și dezvoltarea unor norme de implementare clare. O astfel de strategie ar trebui să includă acțiuni din toate cele trei sfere:

• încălzirea climatică,
• politicile de management al mobilității
• politicile de protejare a calității aerului.

Considerăm că tranziția la un transport ecologic și sustenabil trebuie realizată în folosul consumatorului și legislația ar trebui să-i aibă în prim plan pe aceștia și să nu joace rolul de „marketing de desfacere” al unor produse sau de promovare a unor companii.